5 imagini din Roma. Și o rețetă: paste carbonara

Nu știu cum sunt alții și de ce le e mai dor și mai dor în perioada de izolare, însă mie îmi lipsesc călătoriile, vântul prin părul încurcat, apa sărată și multe, multe altele. Are internetul trufandalele lui, dar parcă tot nu se compară el cu o călătorie. Nu poți să pipăi o imagine, nici să guști online cine știe ce bunătate. Și cum dorul de ducă mă îndeamnă să-mi construiesc aripi de Icar, am ajuns rapid să mă tem că mă va trimite izolarea într-o pasă de superwoman și mă apuc să escaladez brusc blocul, în locul masivului Himalaya. Așa că m-am hotărât să am grijă măcar de cei care îmi seamănă în dorul de ducă și să aduc un pic din ultima mea călătorie online. Vă invit să explorați cetatea eternă în doar 5 imagini din Roma. Și o rețetă: paste carbonara.

Cum să construiești eternitatea între patru pereți?

Când am ajuns la Roma era noapte. La ieșire din aeroport am văzut aglomerația, poliția și gropile. „Chiar sunt frații noștri mai mari”, mi-am spus, târându-mi bagajele spre centru. În mirajul modern, uitasem aproape complet ultimele cărți citite, SPQR. O istorie a Romei Antice, de Mary Beard și Dynasty: The Rise and Fall of the House of Caesar, de Tom Holland. Când am ajuns în Forumul Roman, mi-am amintit că romanii nu ne-au fost frați, ci părinți. De la ei am moștenit gustul pentru grandoare și demagogie, dragostea de libertate, dar și de circ, pasiunea intensă pentru telenovelele de toate felurile.

M-am oprit în fața ușilor care păreau la fel de eterne ca Roma, deși erau noi nouțe față de clădiri, statui și coloane. Nu știu de ce ușile și ferestrele din Roma îmi par așa frumoase. Poate fiindcă privindu-le, devii conștient de faptul că ele păzesc povești vechi, ascund secrete născute în mijlocul unui complot, ori al unei mari pasiuni. Fie ea pentru o femeie, un bărbat sau o idee. Aici a murit Cezar, aici a fost casa lui Augustus, aici bănuiau romanii că ar fi mormântul lui Romulus. Pe dealul ăsta trăiau bogații, pe dealul ăsta trăiau săracii, dar toți erau fiii cetății. Fiecare pas în centrul antic al Romei este un pas prin istorie. Dar până să ajungi la Roma, o poți vizita de acasă, pentru că ăsta e primul pas în a construi eternitatea între patru pereți.

Citește și: #FLAWLESSCRETE

„Uneori, ajung să cred în cel puțin șase lucruri imposibile înainte de micul dejun”

La intrarea în Muzeele Vaticanului, m-am simțit ca Alice în Țara Minunilor. Parcă am luat o gură de apă și apa s-a transformat în poțiune și poțiunea m-a făcut mică, mică de tot. Nu întâmplător, călătoria începe cu o scară spiralată, pe care o poți ocoli dacă vrei, dar care te introduce altfel în atmosferă. Cine știe ce secrete vei descoperi aici? Poate atingi fără să vrei o operă de artă și ajungi într-un pasaj secret. Și lași Roma în urmă și începi o nouă călătorie a la Dan Brown. Încerci să descifrezi Codul lui Da Vinci la fiecare pas și în fiecare pictură. Și sunt multe picturi, prea multe detalii și infinită lumină. Te mulțumești, ca Socrate, cu tot ce nu știi. Fiindcă măcar ai meritul de a recunoaște că nu prea știi nimic.

Cam asta gândeam eu, plimbându-mă prin Muzeele Vaticanului. Din când în când, șirul gândurilor mi-era intrerupt de paznicii care îndemnau la tăcere, mai ales în Capela Sixtină. Am tăcut și eu, mi-au tăcut și gândurile, cel puțin până m-am trezit în fața unei picturi de Salvador Dali. Soft Monster in Angelic Landscape sau, mai pe românește, Monstru Moale în Peisaj Angelic. Orice asemănare cu realitatea e o coincidență, mi-am spus, dar cât de lucidă e conspirația lui Dali față de cărțile lui Brown.

Citește și: Chania, Creta…

Mănâncă, roagă-te, iubește

N-am citit cartea lui Elizabeth Gilbert și nici nu plănuiesc să o fac prea curând. Însă toate drumurile duc la Roma și n-aș fi putut ajunge până aici fără să mănânc o porție de paste. Spaghetti carbonara, mai exact. Sau orice fel de paste preferați, pentru că nu prea contează forma, important rămâne gustul.

Paste carbonara

Ingrediente:

3 gălbenușuri
40 g parmezan
o bucată de pancetta
200 g paste
1 cățel de usturoi
ulei de măsline extra virgin

Pune pastele la fiert și nu uita să stai cu ochii pe ceas, pentru a te asigura că le gătești al dente. Între timp, amestecă toate gălbenușurile într-un castron. Adaugă parmezan, sare și piper. Taie bucăți pancetta și îndepartează bucățile prea tari sau prea grase. Trage bucățile de pancetta la tigaie, în puțin ulei de măsline sau în grăsimea proprie. Adaugă usturoiul. Scurge pastele și păstrează un pic din apa în care au fiert. Adaugă pastele în tigaia bine încinsă, peste pancetta. După ce le tragi puțin la tigaie, oprește focul și adaugă apa păstrată, apoi gălbenușurile. Amestecă și adaugă apă, la nevoie. Servește cu parmezan din belșug deasupra, pentru că la Roma nu există „prea mult parmezan”.