La început de an, stăm de vorbă cu violistul Răzvan Popovici, iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti, despre muzica pe care o putem asculta pentru vindecare și stare de bine. Sub emblema Păsării Măiastre, ne propunem să învățăm ce însemnă revenirea la normalitate, trup și suflet, cu ajutorul muzicii și nu numai. Vă invităm să citiți un nou interviu flawless, inspirat de Pasărea Măiastră și de operele lui Beethoven și Brâncuși.


Scena Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti, fotografiată de Șerban Mestecăneanu

Trăim, cu siguranță, o perioadă extrem de dificilă. Am trecut prin izolare și am învățat să privim în viitor cu îngrijorare. Cum ne poate ajuta muzica?

Prin liniștea, normalitatea și speranța pe care ni le oferă. Muzica de cameră cere doar atenție și o inimă deschisă, oferind în schimb infinit mai multe.

Am sărbătorit 250 de ani de la nașterea lui Ludwig van Beethoven, iar exemplul lui ne inspiră mai ales acum, în lupta cu boala. Ar trebui să ne tratăm și cu o porție de capodopere beethoveniene?

Desigur! Se spune despre Beethoven că suferea de multe afecțiuni și știm că viața lui nu a fost deloc ușoară. Să nu mai vorbim despre faptul că un compozitor de calibrul lui și-a pierdut treptat auzul, dar a continuat să compună. Așadar, cum și el a reușit, vom trece și noi prin și peste această perioadă. Putem alege orice, căci avem de unde: nouă simfonii, cinci concerte pentru pian, un concert pentru vioară, treizeci și două de sonate pentru pian, șaisprezece cvartete, cinci trio-uri de coarde și opera „Fidelio”.

Ce alte tratamente muzicale ai administra unui iubitor de tihnă, muzică și artă care trăiește azi cu îngrijorare în suflet?

Pentru inspirație puteți consulta site-ul SoNoRo, iar în secțiunea Concerte veți găsi programul fiecărui concert. Sunt compozitori și lucrări pe care le-am ales având tot timpul în minte simbolul Păsării Măiastre, titlul ediției aniversare din acest an și cea mai cunoscută pasăre miraculoasă din basmele românești.

Scena Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti, fotografiată de Șerban Mestecăneanu

La început de an vorbeam despre ediția 15 a Festivalului SoNoRo și despre inspirația din spatele conceptului: Pasărea Măiastră și creațiile lui Brâncuși. Cum ați realizat aceasta la proaspăt finalizată ediție SoNoRo XV?

Iată că ai anticipat răspunsul meu anterior. Prin simbolul Păsării Măiastre ne-am dorit să marcăm cei 15 ani aniversari ai Festivalului SoNoRo, logo-ul nostru fiind chiar o pasăre micuță, dar tenace și cu suflet mare care are ca motto un citat dintr-o splendida poezie a lui Brodsky: „… cu cât sunetul se aude mai clar, cu atât mai mică este privighetoarea…”. Ne-am dorit să accentuăm ideea de înalt și de perspectivă, de continuitate și de speranță, mai ales în contextul acestui an complicat. Iar pe Brâncuși l-am onorat în câteva concerte, printre care „Muza adormită și „Masa tăcerii”.

Citește și: Festivalul SoNoRo XV…

Ce s-a schimbat în 2020 cu privire la organizarea Festivalului SoNoRo? Ce a rămas la fel?

Am trecut prin mai multe variante de programe, orașe, săli și artiști, în conjunctura cunoscută. Am fost nevoiți să ne reorganizăm pentru transmisiunile live în mediul online, să lucrăm cu o echipă de profesioniști de televiziune și noi, muzicienii, să ne imaginăm publicul dincolo de camerele de filmat. Nu a fost tocmai simplu, dar ne-am dorit foarte mult să continuăm, fiind vorba și de o chestiune de onoare, care nu ne-a permis în niciun chip să întrerupem festivalul după 14 ani de activitate continuă. Și iată că am reușit!

Știu că în spatele Festivalului SoNoRo se ascunde o echipă minunată, devotată artei și frumosului. Cum ați reușit să depășiți dificultățile în organizare?

Cu mult curaj, răbdare și perseverență, cu profesionalism și încrederea că fiecare dintre noi este parte dintr-un întreg care trebuie să ajungă intact la public. Ne-am adaptat continuu la schimbări și am căutat soluții pentru fiecare situație nou apărută. Pentru niciun organizator nu este ușor săfie nevoit să schimbe arhitectura unui festival de șapte ori! Le suntem profund recunoscători sponsorilor și partenerilor noștri pentru sprijinul necondiționat acordat în paradoxalul an 2020.

Răzvan Popovici, fotografiat de Șerban Mestecăneanu

Perioada de izolare a fost un prilej de reflecție, de liniște și de odihnă activă: am citit foarte mult și am studiat mai mult ca niciodată la violă, învățând o lucrare nouă după cealaltă. Am petrecut cel mai mult timp din ultimul deceniu acasă, alături de soția mea.

Răzvan Popovici, SoNoRo

Cum ai trăit perioada de izolare și cum trăiești perioada de acum, la nivel artistic?

Perioada de izolare a fost un prilej de reflecție, de liniște și de odihnă activă: am citit foarte mult și am studiat mai mult ca niciodată la violă, învățând o lucrare nouă după cealaltă. Am petrecut cel mai mult timp din ultimul deceniu acasă, alături de soția mea, ceva ce-mi doream de tot atâția ani, dar care nu-mi era permis de agenda concertistică a fiecărui an. Când am putut să îmi reiau activitatea, m-am ocupat cu entuziasm de proiectele SoNoRo Conac, SoNoRo Interferențe și SoNoRo Musikland, dar am onorat și invitații la concerte în țară și în străinătate. Am fost, așadar, unul dintre artiștii norocoși, care și-au putut continua activitatea. Pot spune că am trăit anul 2020 mai intens ca niciun altul.

Răzvan Popovici, fotografiat de Șerban Mestecăneanu

Pot spune că am trăit anul 2020 mai intens ca niciun altul.

Răzvan Popovici, SoNoRo

Mi se pare interesant că ediția aniversară a Festivalului SoNoRo a avut drept inspirație Pasărea Măiastră într-un an atât de dificil. Este posibil ca muzica, emoția și frumusețea să ne ajute să renaștem mai puternici, exact ca mitul cu pricina?

Sigur că da, cred că aceasta este menirea unui artist. Se spune despre Pasărea Măiastră că se înrudește cu pasărea Phoenix și alte păsări solare, iar menirea păsării Phoenix este să apere pământul cu aripile sale de căldura excesivă a soarelui. În fiecare seară își pierde penajul, iar în fiecare dimineață și-l recapătă. Un muzician „arde” pentru fiecare concert, pentru frumusețea pe care o dăruiește publicului prin muzica sa, apoi renaște cu fiecare concert nou.

Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti, fotografiat de Șerban Mestecăneanu

Fiindcă tot a venit vorba de renaștere și fiindcă suntem la începutul unui nou an, ce speranțe și ce visuri de viitor ai?

Sunt speranțe firești, acelea că voi pregăti în continuare proiectele SoNoRo, că voi putea să concertez din nou în orice colț din lumea aceasta și că voi schimba lumea, așa cum pot eu, aducând liniște și frumusețe în sufletul publicului.

Citește și: Festivalul SoNoRo…

În 2021, Festivalul SoNoRo ne va surprinde cu…

O ediție ca în povești! Nu voi dezvălui nimic acum, căci se știe despre Festivalul SoNoRo că își păzește bine secretele muzicale, tocmai pentru ca publicul să se bucure din plin atunci când le descoperă. Dar, cred că suntem cu toții de acord, că dacă am reușit să organizam SoNoRo și în 2020, ediția care vine nu poate fi decât una de neuitat!

Lifestyle & Leisure

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *