Acum o săptămână scriam despre cazul lui Dan și nepăsarea agențiilor de influencers, a vedetelor și a oamenilor din media. Cu mici excepții, acești „eroi” moderni s-au arătat a fi impotenți în lupta cu boala, dornici să nu fie deranjați fără să fie plătiți. Alți oameni simpli, necunoscuți fără pretenții, s-au alăturat însă luptei pentru viață și au strâns rapid banii necesari. Nu a durat mult și am fost contactată de alți oameni cu probleme complicate, ajutați de alți eroi necunoscuți. Unul dintre ei este Petra Oprea, care se luptă pentru viața fiului ei, Darius. De la ea am aflat cum să fii eroul unui copil, chiar dacă ești un om simplu.
Cum se poartă lupta cu boala în România
Se vorbește mult despre sistemul de sănătate din România. Însă majoritatea discuțiilor se poartă în contextul pandemiei SARS-Cov-2 și a cuvântului cheie noul coronavirus. Dincolo de lumina reflectoarelor COVID-19, mămicile luptă pe Facebook pentru viața copiilor lor, încercând să găsescă aliați în lupta cu boli de multe ori necruțătoare. Petra Oprea m-a contactat pentru a-mi spune povestea micuțului ei, Darius, care se luptă meningoencefalită herpetică cu multiple complicații. Pentru cei care nu știu, dacă această boală nu este tratata la timp și corect, ea vine cu o rată de mortalitate de 50-75%. Nici cei care supraviețuiesc nu sunt pe deplin salvați: ei rămân cu sechele neurologice și diferite dizabilități. Dacă boala este tratată corect, mortalitatea este de 20%, iar gravitatea sechelelor scade.
Darius este un caz dificil pentru medicii din Călărași, pentru că nu suferă doar de meningoencefalită herpetică, ci și de tetrapareză spastică și de epilepsie rezistentă la tratament. Respiră cu ajutorul unui tub de traheostomie și mănâncă artificial, prin gavaj. Mama lui mi-a scris nu pentru a-l trata în afara țării, așa cum a ales să procedeze mama altui copil grav bolnav, ci pentru a-i asigura măcar tratamentul necesar recomandat în România. Petra nu știa dacă ar putea vreodată să strângă suma necesară pentru a ajunge în Barcelona, la spitalul care s-a ocupat de alte cazuri și a reușit, în cele din urmă, să pună pe picioare mai mulți copii bolnavi. Pentru ea, Barcelona este încă un vis îndepărtat, deși se prea poate să fie cea mai bună speranță a lui Darius.
Pentru a-i asigura lui Darius șansele la cel mai bun tratament, atât în România, cât și în afara țării, vă pun la dispoziție conturile unde puteți face o donație, oricât de mică:
RON: RO33 RZBR 0000 060020191513
Euro: RO79 RZBR 0000 060021553244
Ambele conturi sunt deschide la Raiffeisen Bank, pe numele tatălui lui Darius, Oprea Paul.
Citește și: Cine sunt adevărații eroi…
De ce nu în România: „Ești tânără și frumoasă, mai ai destul timp să faci altul”
Știm cu toții că România nu se poate lăuda cu un sistem medical performant, la standarde europene. Însă cât de rău stăm de fapt ? De ce aleg atâția părinți disperați să-și trateze copiii in afara țării? De ce se îndreaptă speranțele către spitalul din Barcelona care a salvat alți copii? De ce sunt șansele lui Darius mai mici aici decât acolo? Mama lui Darius, Petra, nu avea cum să-mi dea răspunsul la aceste întrebări. Timpul și-l petrecea cu cel mic, prin spitale, iar eu nu puteam să-l răpesc cu întrebări mai degrabă potrivite pentru un medic decât pentru un om simplu, care mai are și un copil bolnav în brațe. Așa că am mers mai departe și am încercat să contactez medicul la care a fost trimis Darius în București, pe doamna doctor Axente Mihaela, de la Spitalul de Recuperare Nicolae Robănescu. Am reușit doar să vorbesc puțin cu o asistentă. În ciuda amabilității și profesionalismului personalului de la Spitalul Marie Curie, timpul e prețios pentru medici și nu am reușit niciodată s-o prind liberă pe doamna Axente, măcar pentru câteva minute.
Mama lui Darius mi-a dat însă și contactul Alinei, o româncă cu suflet mare din Barcelona, care s-a implicat atât în cazul lui Darius, cât și în alte cazuri. Vorbind cu Alina am aflat și de ce mulți părinți aleg calea străinătății, uneori în condiții foarte grele. Deși avem în țară mulți medici cu suflet mare, pădurea nu e lipsită de uscături. Părinții sunt uneori trimiși acasă din start și li se spune sec că nu se prea poate face nimic aici. Alina mi-a spus că, într-un spital din provincie, o mămică a fost instruită să-și ducă copilul acasă, cu lumânarea de rigoare aproape.
„De ce să vă chinuiți, doamnă, când nu se mai poate face nimic? Sunteți tânără, frumoasă, în doi ani faceți alt copil. Sănătos”. Mămica în cauză a plâns, dar și-a șters repede lacrimile, și-a făcut curaj, a demarat o campanie de donații pentru cel mic și, cu banii strânși, a plecat la tratament în Barcelona.
Citește și: Ce te-a învățat mama ta greșit…
Ce uită autoritățile să ne spună: despre formularul E 112
Tot de la Alina am aflat detalii importante despre copiii bolnavi din România, de la medici care știu să fie oameni, până la erori grave, de la grupuri de Facebook și WhatsApp create de părinți din disperarea de a-și salva copilul bolnav și până la inițiativa unor părinți care s-au luptat cu sistemul și au creat un spațiu online care să vină în ajutorul altor copii. Trăim cu un sistem medical bolnav, poate, dar sunt mulți oameni care încearcă să-l schimbe. Eroi adevărați există, atât în interior, cât și în exteriorul lui. Alina mi-a povestit și că părinții nu sunt mereu informați corect și că mulți dintre ei nu știu că există formularul E 112, care le permite românilor să beneficieze de tratamente și în alte state UE, dacă sistemul național se dovedește a fi depăsit de situație.
Conform CNAS, formularul se emite în două situații. În primul rând, pentru lucrătorii și membrii lor de familie care, după ce au dobândit dreptul la asigurarea de sănătate într-un stat membru UE, sunt autorizați de casa de asigurări de sănătate din acest stat să revină pe teritoriul statului membru UE în care își au reședința sau să-și transfere reședința pe teritoriul unui alt stat membru UE. În al doilea rând, formularul poate fi utilizat de toate persoanele asigurate și de membrii lor de familie, autorizați de casa de asigurări de sănătate să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru UE pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării lor de sănătate. Cu alte cuvinte, românii pot beneficia de tratament în țările membre UE dacă acesta nu este disponibil în România.
Alături de Alina, alți părinți și oameni de bine ajută așa cum pot, online și offline. Ei încearcă atât să rezolve cazuri extrem de grave, așa cum este cel al lui Darius, cât și să informeze corect între ei. Uneori, un mic ajutor sau o informație simplă, precum accesul la formularul E 112, poate face diferența între viață și moarte. Fie aici, fie peste hotare.
Dacă vrei și tu să ajuți, nu uita că poti face o donație pentru Darius chiar acum:
RON: RO33 RZBR 0000 060020191513
Euro: RO79 RZBR 0000 060021553244
Ambele conturi sunt deschide la Raiffeisen Bank, pe numele tatălui lui Darius, Oprea Paul.
[…] Citește și: Cum să fii eroul unui copil? […]
[…] Citește și: Cum să fii erou… […]