În decembrie 2019 eram redactor-șef al revistei Șapte Seri. Fiind probabil cea mai cunoscută și mai citită revistă cu distribuție gratuită din România, Șapte Seri m-a adus rapid în lista de contacte a marilor agenții de influencers marketing din țară. Și nu numai. Ce înseamnă asta, pe românește? Păi, în fiecare zi primeam telefoane, e-mailuri, mesaje vocale sau cu fum în care mi se cerea să promovez ori să pun pe copertă cutare sau cutare artist, influencer sau vedetă autohtonă. Eroi adevărați, desigur, mai ales în scandaluri și bârfe de mahala. Conversațiile erau, uneori, atât de ciudate încât aveam senzația că m-am teleportat brusc într-o pictură de-a lui Dali:

– Am înțeles că puneți o actriță pe copertă, dar cine se mai duce la teatru azi?

– Păi asta e ideea. Să îi informăm că se joacă și la noi un musical care a avut mare succes pe Broadway (n.r. Familia Addams).

– Ascultă-mă pe mine! Nimeni nu se mai duce la teatru. Știi ce fac oamenii? Stau pe YouTube! Și cântăreața noastră tocmai a publicat un vlog nou, în care vorbește despre scandalul cu…

În paranteză fie spus, cântăreața cu pricina nu a mai scos o melodie de succes de pe vremea când aveam eu codițe și fundițe. Așa că n-am pus-o pe copertă. Știam că revista noastră va deveni curând digitală. Fiecare număr conta. Pentru că puteam, în sfârșit, să promovez lucruri importante pentru public. Am preferat să scriu despre un musical excepțional, un film despre Regina Maria și multe, multe altele. Dar am păstrat locuri libere la interior și pentru cântărețe, vedete de carton și influencerii noștri cei de toate zilele.

Ieri, o fostă colegă de liceu mi-a trimis un articol pe Facebook Messenger. Nu mai vorbisem cu ea de peste 10 ani, așa că am știut că s-a întâmplat ceva înainte să-l citesc. Fiecare frază a durut, ne-a durut pe toți, pe măsură ce vorbeam. În scurtă vreme, foștii mei colegi au creat un fundraiser pe Facebook și au început să doneze, dar și să ceară donații. Se mișcau repede, pentru că fiecare minut conta. Asta pentru că Dan Zirină, colegul nostru de liceu, se lupta pentru viață într-un spital din București. Din păcate, spitalul cu pricina nu-i putea oferi operația salvatoare de care avea nevoie, așa că trebuia să facem rost de bani. Și de vizibilitate.

Înainte să cer favoruri și donații, am vrut să mă asigur că povestea e reală. Știam că există posibilitatea să-i fi fost spart contul, să se folosească cineva de numele lui pentru a cere bani. Într-un fel, speram să fie ăsta cazul. Așa că am contactat familia și prietenii. Am aflat rapid ce speram să nu aflu: că Dan este internat în București, că suferă de gliom și că are nevoie de o intervenție urgentă în singurul loc care îl poate trata: spitalul Primo Medico din Hanovra, Germania. Pentru cine nu știe, glioamele de grad înalt sunt o categorie de tumori cerebrale maligne. Mai multe conturi au fost deschise pe numele mamei lui și al prietenilor, pentru a strânge cei 60.000 de euro necesari pentru intervenția salvatoare:

Zirina Elena-Luminita la ING BANK:
LEI: RO72INGB0000999910300336
EUR: RO54INGB0000999910300369
SWIFT/BIC INGBROBUXXX (pentru plăți din Revolut)

Revolut
Roxana-Mădălina Andrei
0743130273
roxanazck6
GB51 REVO 0099 7043 1319 54
BIC REVOGB21

PayPal
roxevergreenandrei@gmail.com

M-am alăturat inițiativelor începute de familia și prietenii lui Dan, dar și de foștii mei colegi de liceu. Deși pierdusem legătura cu ei, m-am bucurat să văd că ei nu și-au pierdut inimile mari și frumoase, indiferent pe unde i-au purtat pașii.

Ca jurnalist și fost redactor-șef, am crezut, însă, că pot să fac un pic mai mult. Așa că m-am apucat să sun în stânga și în dreapta, o parte din marile agenții de influencers marketing. Am apelat la acei oameni care mi-au cerut favoruri când nu meritau să apară în revistă, la cei pentru care am făcut excepții, la vedetele de carton pe care le-am promovat pentru că… m-au rugat frumos. Pentru că aveau nevoie de o mână de ajutor într-un moment greu sau într-un nou proiect. Pe care le-am dat-o. Și am aflat exact cum și cât se implică influencerii în promovarea cazurilor sociale. Mai deloc. Și nici măcar nu e vina lor, pentru că informația nu ajunge la ei.

Ca niște prințese în turnuri prea înalte, sunt ținuți la distanță de lucrurile cu adevărat importante, unde ajutorul lor ar conta. Repet, nu vorbesc despre toate agențiile, pentru că am sunat doar câteva. Majoritatea răspunsurilor au fost, însă, negative.

Vă redau, mai jos, conversația halucinantă pe care am avut-o cu unii dintre reprezentanții agențiilor de influencer marketing. Menționez că nici nu le-am contactat pe toate, nici n-au fost chiar toate răspunsurile așa:

– Te-am sunat cu o rugăminte. Un fost coleg de liceu este internat în București, în stare gravă, cu o tumoare cerebrală care îi pune viața în pericol. Nu l-am mai văzut de ani de zile, dar m-am asigurat că vorbim despre un caz real și urgent. Mă gândeam că ai putea prezenta cazul influencerilor voștri și vedetelor, poate ne ajută unul dintre ei cu un share pe social media. N-ar fi mare lucru, dar pe noi ne-ar ajuta enorm.

– Cine sponsorizează campania și despre ce sume vorbim? Ce companii sunt implicate, ca să știm și noi cu cine ne asociem.

– Păi nu sponsorizează nimeni cazul, nu vorbim nici despre CSR, nici de o campanie plătită. Este pur și simplu un caz social, de care am aflat personal. Sunt implicați doar oameni normali, familia și prietenii. Au mai scris și câțiva bloggers.

– Ah, păi… Și cât sunteți dispuși să investiți în promovare?

-…

– Să ne înțelegem. Am avut multe rugăminți de la mulți în perioada asta. Cazuri grave, care s-au agravat și mai mult din cauza virusului. Le-am refuzat pe toate. Nu le trimitem către influenceri pentru că n-are rost. Contractul lor nu permite promovarea unor asemenea cazuri.

– Nu mă gândeam să le cereți promovare sau o campanie, ci doar să le trimiți tu un link. Poate unul dintre ei este dispus să facă ceva, poate nu. Nu vă cer un favor, doar să-i informați că există acest caz. Mă gândeam că pot decide singuri, la nivel personal, dacă dau share sau nu.

– Nu le pot trimite, pentru că nu pot decide ei. Atâta vreme cât nu discutăm despre o campanie plătită, răspunsul este negativ.

– Zi bună, atunci. Și sănătate.

– Dacă tot m-ai sunat, despre proiectul X putem discuta?

– ….

Nu le-am răspuns, însă o fac acum. Dacă proiectul X presupune ca eu să scriu un singur cuvânt gratis pentru voi, atunci nu, nu putem discuta. Iar de aici înainte nu vom mai discuta niciodată. Dacă mă plătiți cu sume similare ălora pe care le cereți voi, atunci bring it on, discutăm. O să donez eu, în locul vostru, pentru Dan și alte cazuri similare.

Se prea poate ca influencerii în sine să nu aibă nicio vină. Să nu fie niște niște oameni de tinichea în căutare de inimi pierdute. Să fi nimerit la agenția nepotrivită. Se prea poate și să fi avut eu ghinionul de a contacta pe cine nu trebuie, într-o zi proastă. E de la izolare, îmi spun. Însă nici eu nu-mi cred gândul. Și nici voi n-ar trebui să-l credeți.

Adevărații eroi nu apar la TV. Nici pe Social Media. Adevărații eroi nu-ți spun ce să cumperi și de ce. În timp ce influencerii și agenții lor de vânzări facturază zeci de mii de euro pentru a poza cu botic de rață lângă cine știe ce produs, colegii mei din presă își așteaptă salariile pierdute. Nu mor de foame, poate, dar necazul e că nu mai pot ajuta. Și uite-așa au ajuns să moară muzeele, teatrele, proiectele culturale și cărțile și să sufere niște oameni fără vină, ca Dan Zirină. Nimeni nu mai face nimic fără bani în media, se pare. Am lucrat mulți ani în presă și știu prea bine că măcar o parte dintre jurnaliști ar fi ajutat fără să-mi ceară să devin brusc sugar daddy.

Îmi pare rău, Dan, că nu am un cont de zeci sau sute de mii de followers. Aș fi putut avea, poate, dacă n-aș fi pierdut atâta timp scriind articole care nu contează despre neoameni care nu contează. Am pierdut timpul degeaba și acum e prea târziu ca să mai schimb ceva.

Am încredere însă în adevărații eroi, care nu sunt nici influencerii noștri cei de toate zilele, nici vedetele de carton. Stiu deja că printre colegii mei de liceu se numără mulți oameni extraordinari, care aduc bucurii multora. Sunt profesori, consilieri financiari, oameni de marketing și comunicare, makeup artists, programatori, web site developers și, uneori Supermen și Wonderwomen. Mai știu și că job-ul e doar o mică parte din ce sunt ei de fapt, pentru că mai toți au inimi mari și frumoase, dar și capacitatea extraordinară de a schimba lumea puțin câte putin.

Mai sunt și alții. Oameni simpli, care își aleg cu grijă idolii. Ei n-au uitat să citească un articol până la cap. Ei sunt adevărații eroi, chiar dacă poartă mai des costumul lui Clark Kent și n-au aere de Superman. Poate mai sunt chiar și jurnaliști, bloggers, influencers și vedete care pot face ceva.

Pe ei îi invit să citească povestea ta și să te ajute așa cum pot. Conturile sunt mai sus, dar pot dona rapid și AICI. Știu că fiecare dintre ei va ajuta cumva, fie cu o mică donație, fie cu un share pe Facebook sau pe Instagram.

 

How to...

5 Replies to “Cine sunt adevărații eroi? Cum și cât se implică influencerii în promovarea cazurilor sociale?”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *