S-au spus și s-au scris multe lucruri despre Centenar și multe ne preocupă în perioada aceasta. Suntem gata să ne bucurăm, dar și să criticăm. Forma și prețul Catedralei Mântuirii Neamului, atitudinea politicienilor, metodele de promovare a Zilei Naționale, parada – toate sunt dezbătute fără oprire online și offline. Foarte puțini se apleacă însă spre interior, spre ceea ce s-ar putea numi suflet românesc, dacă noi am mai crede măcar puțin în fantome. De aceea am ales pentru voi câteva texte scrise într-o vreme nu mai blândă, dar mai dârză. La îndemnul lui N. Iorga, Regina Maria a scris o serie de cuvinte frumoase despre România, într-un volum numit Țara mea.

Despre cum ar trebui să fie conducerea unei țări mici, regăsim în volumul reginei următoarele vorbe:

N-a fost dat la multe prințese și regine să fie într-o atingere așa de apropiată cu oștile lor, dar, tocmai pentru că aceasta e o țară mică, și cei de pe tron iau parte la fapta cea adevărată.

Cât vor fi fost ele de grozave, binecuvântez acele zile de molimă dezlănțuită, căci ele m-au adus mai aproape de inima poporului meu. Lor li se părea că să vin eu la dânșii la un ceas ca acela era o silință dincolo de ce se poate aștepta de la o prințesă! Ce știau ei până atunci de câtă dragoste sunt eu în stare, cum ajunsesem a fi una cu ei în inimă și în suflet…

Doctorii au încercat adesea să mă convingă să port mănuși de cauciuc când umblu printre bolnavii de tifos, dar eu mă împotrivesc, pentru că toți soldații îmi sărută mâna și nu pot să le dau să sărute o mână de cauciuc.

Despre cum a fost soldatul român pe front și care sunt calitățile românilor, în general:

Așa de decorativ nu e soldatul român, dar e hotărât, e gata să ajute, e cumpătat, ba e și vesel la locul lui. N-are nevoie de mult confort; poate merge mult în căldură și în frig. Mulțumit cu puțin, se poate hrăni cu o bucată de mămăligă și poate dormi cu capu-n manta la un colț de șanț.

Soldatul e aici neobosit, e răbdător, e credincios; el merge până cade; țara lui, Regele lui, căpetenia lui se pot răzima pe el, siguri că nu va lipsi de la datoria lui.

Despre credință, biserici și puterea a tot ce e frumos, regina a scris cu drag, admirativ, lăudând chiar și cele mai micuțe biserici pe care le-a întâlnit de-a lungul drumurilor ei:

Primăvara și în vara timpurie nopțile răsunau de chemarea trâmbițelor; le umplea și depărtatul lătrat al câinilor; iar de Paști auzeam glasuri de fete cântând în cor “Hristos a înviat din morți”.

Bisericile ce se găsesc pretutindeni în aceste văi păduroase sunt zidiri din cea mai bună epocă, atunci când aproape inconștient fiecare linie pe care o înfăptuia omul era o linie de frumusețe. Până și cel mai mărunt paraclis are proporții de care ți-e drag. Uneori așa de ciudate și neașteptate sunt formele zidirii, de stai înaintea ei uimit, minunându-te de ce oamenii din zilele noastre nu mai pot face comori așa de desăvârșite.

Frumusețea are o ciudată putere asupra inimii omului; îl ajută să treacă peste multe dureri, călăuzindu-l prin această “vale de lacrimi” către tainele lui Dumnezeu. 

Iar despre tot ce înseamnă suflet românesc, regina a scris nu ca străina ce era la început, ci ca parte din întregul care s-a numit pe vremea ei România:

Mai voiam și aceasta: să fac a se cunoaște sufletul, de o melancolie stranie, al poporului nostru.

Mi s-a spus că acei din Ardeal, aceia pe care i-am așteptat așa îndelung și care așa de îndelung ne-au așteptat pe noi, ar vrea să citească și ei cartea mea; de aceea se tipărește o nouă ediție în țara lor, care e și a noastră.

Odată eram pentru acest popor o străină, acuma sunt una dintre ei, și, pentru că vin de atât de departe, am fost mai mult în stare să-i văd cu însușirile lor bune și cu neajunsurile lor.

Lăsăm la o parte personalitatea controversată a celei care a fost Regina Maria și notăm despre ea doar ce a scris autorul american Robert D. Kaplan, că s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. Și că dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Atât și ar trebui să fie suficient.

P.S. Dar dacă vreți să aflați mai multe, ați putea să renunțați la o parte din tot ce se difuzează zilele astea la TV și să vă uitați, în schimb, la asta:

Lifestyle & Leisure

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *