#stămacasă. De la începutul pandemiei sau măcar de la impunerea acestei decizii de către autorități, cu mic, cu mare, stăm acasă. Ne petrecem timpul în izolare, practicându-ne meseria doar dacă putem și așteptând vești bune. Din când în când, cârcotim așa cum am făcut-o mereu. Și ne punem întrebări, ceea ce e foarte bine. Și ne dăm și răspunsuri, ceea ce e foarte rău. Cum pe zi ce trece am văzut tot mai multe răspunsuri cu și despre coronavirus, am decis că e momentul să explic de ce nu e suficient să stăm acasă și să dăm verdicte.
De la instabilitatea psihică la stabilitate în nebunie
Dacă ești unul dintre ăia care „știu ei mai bine” ca alții cum virusul ăsta e o creație de laborator a imperiului care atacă, condus de bogații lumii și de rudele lor, reptilele iluminate, sigur n-ai nicio șansă la supraviețuire. Dacă ești tristuț că nu mergi la sală, supărată că plasticul de pe unghii arată a plastic, ori că părul tău fals a rămas fără păr fals, iar n-ai nicio șansă de supraviețuire. Dacă crezi că virusul ăsta a apărut fiindcă nu mai ne ținem de mână în timp ce cântăm Kumbaya în simbioză craniosacrală cu ritmul planetar, glojgăind cu poftă rădăcini și educând progenituri cu fixații anti-vaccin, ești la fel de inutil ca ăștia de mai sus și iar n-ai nicio șansă de supraviețuire.
Supraviețuirea înseamnă viață. Iar viața înseamnă dezvoltare, dor de ducă, voință de mai mult și foame de mai bine. Viața înseamnă și recunoașterea și asumarea greșelilor, evitarea lor pe viitor. Mai ales într-o pandemie, așa cum este cea dată de coronavirus, nu-i sufiecient să stăm acasă. Ar trebui să începem prin a recunoaște că am greșit.
Citește și: COVID-19…
Când, cum și cu ce a greșit fiecare dintre noi înainte de coronavirus
Știu, e atractiv să ne imaginăm că niște extratereștri antici au jucat hora unirii cu bogătanii lumii și-au pus de-o pandemie pentru a ne controla pe toți. Ori că miza de a ne fi implantate cipuri este reală, pentru că suntem atât de importanți și de dificil de controlat, atât de iluminați noi înșine, încât doar așa ne puteau controla guvernele, ocultele și masonii. Nu e ca și când fiecare dintre noi cumpără deja lucruri de care n-are nevoie, votează deja oameni pe care nu i-ar invita la o bere sau deține deja un dispozitiv mobil care poate fi urmărit cu ușurință.
Nu, nu, politicienii și oamenii de stat din vest, votați chiar de noi, nu s-au dovedit a fi incapabili să gestioneze pandemia declanșată de coronavirus. Chiar ei au creat-o. Și au făcut asta cu cu un scop precis. Nu, noi nu suntem atât de inutili încât sa putem fi lăsați liniștiți acasă în izolare, cu unicul scop de a trimite „sfaturi prețioase” din vârful patului către oamenii cu adevărați importanți: medici, brutari, bucătari, producători, oameni de știință, polițiști, personal militar, ba chiar jurnaliști și politicieni. Nu, noi chiar suntem isteți și importanți pentru „știm noi mai bine ca ei”.
Dacă stai să te gândești, treaba asta cu pandemia de coronavirus e aproape reconfortantă atâta vreme cât „știi tu mai bine” cum stau lucrurile. Ba mai face și bine planetei pe deasupra, că uite ce frumos se leagănă lebedele imaginare prin apele vențiene.
Citește și: Cum să-ți păstrezi sănătatea psihică…
Ce știm, de fapt, mai bine?
Asta e întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții. Ce știm noi mai bine ca „ei”, indiferent cine ar fi ei? Cunoaștem în amănunt tot ce înseamnă apariția unui nou virus? Am condus vreodată o țară, un oraș sau măcar un cătun uitat de lume? Am gestionat vreodată o pandemie? Am salvat măcar o singură viață de om? Sau ne considerăm pur și simplu atât de isteți și de importanți încât să cunoaștem dedesupturile lui Bill Gates și ale Ocultei Mondiale Creatoare de Noi Epidemii la fel de amănunțit cum știm poveștile nemuritoare ale pipițelor și don juanilor de la TV?
S-ar putea ca având nasul vârât adânc în fundul unor celebrități de moment, citind articole la fel de istețe ca noi, ignorând datele științifice pentru mituri care l-ar face și pe omul cavernelor să râdă cu fundul de noi, să greșim. S-ar putea să greșim si atunci când primul nostru gând se îndreaptă la economie, ignorând pierderile de vieți omenești. Ignorând apelurile disperate ale oamenilor de știință. S-ar putea să nu știm nici noi prea bine cum și de unde a apărut coronavirus. S-ar putea să ne alintăm în propria noastră grandoare de gherțoi atunci când vorbim despre o răzbunare a Mamei Naturi creată special pentru noi.
S-ar putea să ignorăm realitatea
Da, este posibil să ignorăm chiar și acum, la ceas de seară, realitatea unui virus pentru care nu ne-am pregătit deloc. Nu de alta, dar prea am fost ocupați să inventăm și să comentăm vulpițe.
S-ar putea să fi susținut ani de zile reclamele unor oameni de-o calitate îndoielnică și de-o utilitate inexistentă. S-ar putea să fi încurajat și marile companii să facă la fel. S-ar putea să fi contribuit cu toții la minimizarea calităților adevăraților eroi, a medicilor și a oamenii de știință. S-ar putea să fi transformat vedete de carton în milionari, prostul gust în modă. S-ar putea ca jurnaliștii, liderii de opinie și influencerii să fi fost și ei corupți de propria noastră dorință de circ. S-ar putea să greșim și acum, iar dacă începem să recunoaștem asta, avem măcar o șansă să supraviețuim. Adică să trăim cu adevărat, așa cum ar fi trebuit de mult să o facem: investind în lucruri durabile, în sănătate, în educație și în informare corectă.
[…] Vezi și: De ce nu e suficient să stăm acasă? […]
[…] Citește și: De ce nu e suficient… […]