3 poezii de Nichita Stănescu pe care nu le-ai mai citit până acum

Născut la 31 martie 1933, Nichita Stănescu este considerat unul dintre cei mai importanți poeți din România. De la „dumnezeiesc de frumoasă” și până la „abstractă și greu de înțeles”, poezia lui Nichita a fost descrisă în fel și chip. Toate, coloane spre înalt sau într-un fel sau altul. Astăzi se împlinesc 87 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu și nu l-am putea sărbători mai bine decât citind trei poezii superbe, de care se prea poate să nu fi auzit până acum.

Balada neîncolțită – de Nichita Stănescu

Sta și bea între gânduri vii,
la un chef sub frunze joase
Rădăcini încolăcite
oasele-i legau de oase.

Rezemat stătea-ntr-un cot
de râu nesecat și rece
Un țipar i-era sprânceană
degete, țipari vreo zece.

Cu o mână sprijinită
pe-un căpăstru de cometă,
se lăsa să facă parte
chiar el însuși din planetă

Sta și bea, izvor invers
cerurile câte șapte,
îmbrăcat în iarbă verde
și încins la brâu c-un șarpe.

Citește și: Constantin Noica…

Text – de Nichita Stănescu

Poate că ne-am săturat și noi până la urma
să ni se spună lacrima că-i aur,
să ni se spuna lâna că e turmă
și boul junghiat că este taur.
Stăm drepți, așa ne este natul
oprit la alte stele duse sus,
dar vieții noastre când i-a fost veleatul,
noi pâine am mâncat, iar nu cuvântul spus.
Aceștia care facem trupul țării
sătui suntem și pân’ la gât
de mult ilustre vorbe-ale uitării,
că ne-a fost foame și ne-a fost urât.
Ci iată laudă plugului prin care
noi înșine pre noi ne-am fost arat,
să dăm dreptății de mâncare
nu în vorbiri, ci viu și-adevarat.

Citește și: 5 poezii…

Cu bulgări de zăpadă-n mâini – de Nichita Stănescu

Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veşnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ţine luna sfeşnic

când, aplecat şi încordat,
în focul veşnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.

Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi şi iată
sprânceana mea-i de fum acu
şi fruntea încordată.

Apă şi foc, gheaţă şi fum, –
azvârl şi strig, azvârl şi strig:
Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
şi mă las nins şi nu mi-e frig.