În ultima vreme simt nevoia de zile libere pentru soare și cărți. Și dor de ducă în verde, iarbă și nisip. Când se face ora dorului, mă trezesc citindu-l pe Noica, molcom, resemnat. După vreo 10 minute de lectură, mă surprind zâmbind sincer. Neresemnat.

Pe Eugene Ionesco îl descopăr mereu sub semnul întrebării, dar pe Constantin Noica îl aflu când mirându-se, când tolerându-ne, căci primul este francez, acolo unde cel de-al doilea rămâne mereu român. Constantin Noica se apropie cu umilință de Eminescu și cu întelegere de sufletul romnesc. Așa mă apropii și eu de Jurnalul filozofic: cum mă aplecam, copilă, către semnele cusute de bunica pe un banal ștergar.

V-am făcut dor și poftă? Iată un strop de înțelepciune, de citit din dor de soare și cărți:

…nu știm ce e om bun și rău, inteligent și prost, cum nu știm ce e o femeie frumoasă. Numai inteligența, care e plină de răutate, dacă e liberă și nu slujește nimic, vrea să vadă clar. Numai ea categorisește și, firește, critică. Dar viața e dozaj. Ești din când în când inteligent, sau ești mai inteligent azi decât ieri; iar o femeie frumoasă, pe care întâlnirea cu cineva nu o face mai frumoasă, e una dintre cele mai triste reușite ale biologiei.

Să fim mai frumoase măcar după întâlnirea cu omul din carte!

 

Lifestyle & Leisure

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *