Renata Stat este un om întreg, complex, o femeie cu adevărat fascinantă, dar și o creatoare de modă și frumos. Ea a întemeiat un atelier de creații vestimentare autentic, din dorința de a oferi româncelor haine la comandă și creații vestimentare unicat. Asta să fie povestea? Am decis să stăm de vorbă cu Renata despre evoluția modei în România, pornind de la hainele-uniformă purtate în comunism și până la tot ce înseamnă haine unicat, creații vestimentare care ascund și livrează emoții. Printre vorbele noastre s-au ascuns și câteva povești despre suferință, iubire și putere, toate la feminin.

Ce înseamnă pentru tine să fii creatoare de modă? Dar femeie creator?

Nu mi-a trecut niciodată prin minte că ar putea avea un gen – creatorul. Eu știu că el se naște, e în permanent proces de devenire și creație, indiferent de gen. Pentru mine, creatorul este neutru. Până la urmă, orice om este un creator. Să fiu creatoare de modă nu înseamnă doar să născocesc schițe și haine la comandă. Trebuie, în primul rând, să mă cunosc, pentru ca din acea cunoaștere să încep să explorez. Creștere, dezvoltare și devenire, asta înseamnă să fii creatoare de modă. Dar și să țeși povești din emoțiile și trăirile tale, povești care se transformă în creații vestimentare unicat.

Dar inspirația? Ce te-a inspirat să-ți exprimi așa emoțiile, creând o nouă casă de modă?

Inspirația poate veni din exterior, adică poți să vezi un cadru natural care să te inspire, poți să vezi un costum de epocă sau un element pe care să îl dezvolți prin joc și design. Dar poți să te uiți și în interiorul tău și poți să folosești imaginile personale, să pleci de la ele, de la esență. Pentru mine, imaginile personale înseamnă esența și contează mai mult decât inspirația din mediul exterior. Mi se pare foarte provocator să fii inspirat de o emoție și să conturezi acea emoție, să o exteriorizezi printr-o pictură, printr-un desen sau printr-o schiță. Practic, îi dai formă și așa începe povestea. Atunci când am început să creez, am început să spun povestea mea, a emoțiilor mele. Așa se naște un atelier de creații vestimentare.

Fiecare om care pornește pe drumul creației vestimentare și nu numai pune foarte mult suflet, nu? Fiecare piesă vestimentară este, deci, o emoție?

Este clar o emoție, dar și o parte a sufletului creatorului. O colecție vestimentară reprezintă sufletul creatorului, sau așa ar trebui să fie. Asta se întâmplă pentru că acea colecție este povestea lui, iar eu, sincer, n-aș putea înțelege lucrurile altfel decât așa. Cu emoție, cu suflet. Creez din iubire, în primul rând.

Recompui sentimentul iubirii în fiecare haină? Alături de celelalte emoții?

În descompui și îl recompui. E o discuție foarte complexă, dar asta se ascunde până la urmă, în spatele conceptului de creații vestimentare unicat.

Fiindcă a venit vorba de haine la comandă și de creațiile tale, noua ta colecție vestimentara poartă numele My Tree și ascunde un concept tare drag mie – copacul vieții. Ne vorbește această colecție despre vindecare?

Putem vorbi despre vindecare, dar hai să începem de la răni. Fără ele nu am avea nevoie de vindecare, așa că trebuie să pornim de la ele. Le suferim toți în viață, iar procesul de vindecare intervine în funcție de persoană, puterea lui sau a ei și de bagajul lui emoțional. Aici lucrurile sunt foarte complexe. Vorbim, deci, despre auto-vindecare, dar și despre vindecarea altora.

Vindecarea prin creație este un aspect la care nu m-am gândit în momentul în care am început să creez, în momentul în care am deschis acest atelier vestimentar. N-am știut atunci că de-asta creez. Câteodată, așa funcționează sufletul nostru: creăm și ne vindecăm prin creație.

Ce hrănește deci copacul vieții, în colecția My Tree?

Copacul meu este hrănit de iubire și de dorința de iubire. E vorba de o viață și de o complexitate de emoții care se întâlnesc în schițele pentru piesele mele vestimentare. Procesele și evenimentele prin care am trecut și sentimentele, emoțiile pe care le-am simțit, chiar și prăpăstiile – toate hrănesc această colecție, toate hrănesc aceste creații vestimentare unicat.

Fiindcă ai vorbit despre prăpăstii, o să te întreb acum dacă hainele sunt un fel de ieșire din prăpastie, pentru tine, dar și pentru femeile cărora li se adresează colecția.

Da, hainele reprezintă o ieșire din prăpastie, pentru că ele spun o poveste: despre puterea noastră interioară, despre creativitate, voință și iubire. Însă iubirea este nucleul și ea hrănește copacul vieții. Ea a fost principalul izvor de inspirație pentru colecția My Tree, pentru tot ce înseamnă această casă de modă. Așa simt eu: că iubirea este nucleul. Așa cum am mai spus: nu există nimic fără iubire. Chiar și evenimentele negative ascund în ele o formă de iubire, fiindcă orice creator iubește oamenii, într-un fel sau altul. Eu iubesc oamenii. Trebuie să învățăm însă să ne iubim și pe noi înșine, tocmai pentru a putea iubi mai frumos. Apropo de faptul că evenimentele negative ascund și ele iubire. Dacă nu te iubești pe tine, nu-i poți iubi frumos pe ceilalți.

Aici atingem un punct foarte important pentru mine: eterna devenire. Ea a fost elementul predominant al vieții mele, pentru că nu am rămas niciodată acolo unde am fost. Am plecat, m-am înălțat, am căzut și am creat.

Ce înseamnă rădăcinile copacului vieții și care sunt rădăcinile colecției My Tree?

Am vorbit mai sus despre emoție și am încercat să rezum o idee complexă. Din profunzimile mele, ale sufletului și vieții mele se nasc și rădăcinile acestei colecții. Nu am avut o viață cuminte și banală și nu știu dacă aș fi creat atâtea lucruri frumoase dacă aș fi avut altă viață. Dar am simțit să mă exprim întotdeauna prin vestimentație, încă de mică.

Cum a luat naștere această dorință, într-o epocă în care oamenii se îmbrăcau la fel?

Vezi, asta chiar a fost o problemă mare pentru mine. Cu toate că nu aveam alte repere, mi se părea că ceva nu e în regulă. Mama mă îmbrăca așa cum credea și putea ea, dar nu mi-a plăcut niciodată cum eram îmbrăcată și căutam mereu să schimb ceva. Încercam să schimb arhitectura acelor haine. Acea perioadă m-a marcat foarte tare fiindcă sufeream, efectiv, în legătură cu imaginea mea. Încercam să compensez prin mers și atitudine, ca să înfrumusețez cumva acele ținute. Vestimentația din perioada comunistă mă frustra. Îi priveam și pe ceilalți și vedeam cu ochii minții ce modificări aș fi adus la piesele pe care le purtau. Am fost un fin observator al oamenilor în totalitate, pornind de la personalitatea lor. Aș fi vrut să-i văd purtând haine care să se potrivească sufletului lor, personalităților lor diferite și fascinante. Am ținut închisă în mine dorința de a crea, de a aduce frumusețea interioară a oamenilor la vedere, de a mă exprima. Așa am renăscut odată cu nașterea casei de modă Renee Design.

Fashion & Accessories

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *