De prea mult timp discuțiile despre alăptare se poartă fie în șoaptă, fie cu înverșunare, pe forumurile și grupurile de mămici. Chiar dacă nu sunt mamă, am observat cu oarecare mirare și curiozitate acest lucru. Poate și cu spaimă, uneori. Așa se face că m-am hotărât să stau de vorbă cu două mame și să aflu exact cum decurge această experiență. Am decis să n-o fac nici în șoaptă, nici cu înverșunare, ci firesc, natural și grijuliu. Adică așa cum cred eu că ar trebui să fie tratate proaspetele mămici.
Discutăm despre alăptare, cu dragoste, împreună cu Mariana Cismaru, Marketing and Strategy Manager și content writer maruan.ro și Antonia Tucheac, beauty & fashion macnetize.com.
Ce înseamnă procesul de alăptare pentru o proaspătă mămică, cu bune și cu (g)rele?
Mariana Cismaru: Nu știu ce înseamnă pentru fiecare mămică în parte, dar pentru mine a fost o mare provocare. În tot stresul nașterii și al durerilor ce au venit odată cu cezariana, s-a adăugat și responsabilitatea pentru o nouă persoană. Alăptarea a început și a continuat stângace, greoi și cu un mare disconfort. Credeam că e ceva ce vine natural odată cu bebe, dar nu a fost nici pe departe așa, a fost muncă și epuizare, în cazul meu.
Antonia Tucheac: În primul rând, aș spune cu grele, și absolut deloc cu rele, pentru că, oricât de grele ar fi lucrurile care pot apărea în procesul de alăptare, ele nu sunt rele. Cumva, alături de cel mic, te redescoperi, descoperi lucruri despre tine despre care nu aveai habar.
Spre exemplu, în cazul meu, venirea pe lume a lui Alexandru Ioachim mi-a arătat cât de multă răbdare pot să am. Asta deși sunt o fire impulsivă, care vrea să facă totul… ieri, care trebuie să îndeplinească toate sarcinile mai mult decât perfect, care nu concepe ca un lucru să nu iasă conform planului. Ei bine, odată cu venirea pe lume a băiețelului meu, mi-am dat seama că, uneori, e mult mai bine să lași lucrurile în ritmul lor, să nu le forțezi.
„Alăptarea a însemnat crearea unei legături puternice, ajustarea fiecăruia dintre noi la ritmul și la felul de-a fi ale celuilalt”
Și ca să răspund și mai precis la întrebare, în cazul nostru, alăptarea a însemnat crearea unei legături puternice, ajustarea fiecăruia dintre noi la ritmul și la felul de-a fi ale celuilalt. A mai însemnat ore multe petrecute lipiți, la propriu, unul de celălalt (au fost chiar și 20 ore din 24), cântecele, povești, momente de tandrețe, dar și mici greutăți, cauzate de stresul meu că poate nu fac ceva cum trebuie, de operația de cezariană (care, în multe cazuri, îngreunează alăptarea), de un torticolis al celui mic.
A mai însemnat un milion de întrebări – “Oare fac ce trebuie?”, “Copilul mănâncă suficient?”, “Ce aș putea să fac să fie mai bine?” și tot așa.
În fine, ca să scurtez povestea, pentru noi doi a fost o treabă de echipă și ne-am susținut unul pe celălalt cum a putut mai bine.
Care au fost dificultățile cu care v-ați confruntat voi, părerile și sfaturile bune și cele de care v-ați fi putut lipsi?
M.C.: Laptele nu a venit cum auzisem de la toată lumea că vine, iar sfaturile, în maternitate au fost puține și pe grabă. În momentele acelea eram răvășită după toată experiența, și 80% din ce mi se adresa trecea pe lângă urechile mele, așa că m-a lovit realitatea pe deplin abia când am ajuns cu bebe acasă, unde nu mai era nimeni care să mă îndrume.
Nu m-a ajutat să aud din toate părțile: „Nu există să nu ai destul lapte!”
M-am lovit de vasospasm, despre care nu am știut nimic până când nu am chemat un consultant în alăptare, iar asta se întâmpla când copilul avea deja 4 luni și se învățase cu completarea. În timpul acesta eu îmi făcusem toate procesele de conștiință și mă acuzasem în gând că nu sunt o mamă destul de bună pentru că nu îmi reușea alăptarea exclusivă. Nu m-a ajutat nici să aud din toate părțile: „Nu există să nu ai destul lapte,” fără explicații și sfaturi suplimentare. Dacă ar fi să aleg cel mai rău sfat, ăsta ar fi, un sfat aruncat în eter cu îndârjire, fără alte explicații. Cel mai bun sfat a venit însă de la consultanta în alăptare care mi-a făcut o vizită la 4 luni după naștere și care mi-a zis că sunt de ajuns, sunt o mamă bună și trebuie să fiu mai blândă cu mine. Mi-a ridicat greutatea lumii de pe umeri.
A.T.: Dificultățile cred că au fost cele cu care multe mămici se confruntă și care vin din neștiință sau din teama de a nu greși: cum să îl așez pe bebe la sân, oare stă bine, se alimentează suficient, oare laptele meu e suficient de bun, ce mă fac atunci când plec de acasă, ce pompă să folosesc etc. Pe cât de multe întrebări, pe atât de multe dificultăți. Ceea ce trebuie să rețină orice mamă de nou-născut este că orice lucru de felul acesta se rezolvă.
Mă feresc dau sfaturi despre cum se crește un nou-născut, însă un singur lucru pot să afirm cu tărie: “Nu e panică, serios.”
Știu că, la momentul respectiv, problema poate căpăta proporții astronomice, dar știți vorba aceea: “Dă-i, Doamne, omului mintea cea de pe urmă!”? Ei, fix așa stă treaba.
În general, ca regulă, mă feresc dau sfaturi despre cum se crește un nou-născut, însă un singur lucru pot să afirm cu tărie: “Nu e panică, serios.”
Cât despre sfaturi, nu-mi doresc să stârnesc o controversă, dar mi se par oportune atât timp cât proaspăta mămică le cere. Altfel, cred că venirea pe lume a unui copil este și trebuie să fie o experiență unică, în care exemplele se aplică până la un punct. Prietena mea bună din copilărie, care are doi copii, îmi spunea că ea, la primul copil, nu a reușit să alăpteze. La al doilea, însă, cu sfaturile potrivite, acordate la momentul potrivit, dar și cu relaxarea ce vine odată ce ai deja un copil, a alăptat fără probleme.
„M-aș lăsa mai mult pe mâna intuiției, mi-aș asculta mai mult instinctele”
Eu am apelat chiar și la un consilier în alăptare, fiindu-mi teamă ca nu cumva, pentru că făceam ceva greșit, să privez copilul de ceva. Acum, când mă uit înapoi, nu pot să spun că aș mai face asta. M-aș lăsa mai mult pe mâna intuiției, mi-aș asculta mai mult instinctele. Nu cred că un consilier poate rezolva ceea ce natura însăși nu poate. Cu toate acestea, sfaturile sale se pot dovedi utile. De exemplu, așa am putut folosi liniștită o tetină din plastic și am prelungit alăptarea copilului până în luna a șasea.
Citește și: De ce ar trebui să le spunem povești copiilor: Mica Sirenă
Ce v-ați spune vouă înșivă de atunci, dacă ați avea super puteri și ați putea conversa cu dublura voastră mai tânără?
M.C.: Mi-aș spune ce le zic tuturor gravidelor din jurul meu: vorbește cu un consultant ÎNAINTE să naști! Astfel afli ce e de făcut dinainte să existe presiunea responsabilității pentru o nouă persoană. Cheamă consultanta și în maternitate, pentru că deja ai o relație cu ea și ești mai receptivă la ce are de spus o persoană pe care o cunoști, iar când ajungi acasă, mai cheam-o o dată ca să te asiguri că ai înțeles, că ai suport și că ai încredere în ce faci. Nu există să nu ai lapte, dar ca să ajungi să ai e de muncă, așa că trebuie să știi dinainte exact ce să faci, când să folosești pompa și cum să pui copilul la sân ca să te ajute să dai tot.
„Copilul e fericit atunci când tu ești fericită”
Și cel mai important: copilul e fericit atunci când tu ești fericită. Dacă treci prin furcile caudine ca să ajungi de la a la b, nu te aștepta ca bebe să nu îți simtă încordarea, să nu devină la rândul său îndârjit. Iar cu cât tu ești mai stresată, cu atât bebe e mai irascibil și nu faceți decât să intrați într-un cerc vicios. Nu trebuie să îți fie rușine să întrebi în stânga și în dreapta; vorba americanilor: ‘it takes a village…’ (n.r. Pentru a crește un copil este nevoie de un sat întreg).
Don’t be afraid to ask yours! Nu te teme să apelezi la alții. Și nu căuta informațiile pe net sau pe grupuri de Facebook. Acolo comentează în general femei care vor să își valideze cu orice preț propriile decizii, așa că te vor face pe tine de rușine oricând, ca să se simtă superioare. Poate nu conștient, dar oricum nu te ajută în momentele tale de cumpănă superioritatea altora.
A.T.: Dacă aș avea super puteri și aș putea conversa cu dublura mea mai tânără, i-aș spune să se relaxeze, căci face foarte bine ceea ce face. I-am spune, de asemenea, să aibă mai multă încredere în ea, că e curajoasă și bătăioasă și că totul va fi bine. I-aș mai spune să nu se sperie, să nu plângă, să nu se panicheze, pentru că e puternică și are lângă ea cel mai frumos omuleț din Univers.
„Pentru multe mame, poate fi derutant, chiar periculos, să nu vorbească despre ce le frământă”
Nu am aceste super puteri, însă îmi pare bine că am înțeles, totuși, destul de rapid lucrurile acestea și că m-am purtat în consecință. Pentru multe mame, poate fi derutant, chiar periculos, să nu vorbească despre ce le frământă. Să nu uităm că multe dintre mămicile proaspete se confruntă cu depresia post-partum. În cazul multora dintre ele, mame care își cresc singure copiii, pot interveni tot felul de alte dezechilibre. Poate fi, totodată, o perioadă de încredere scăzută în sine.
Citește și: Riscuri noi pentru victimele violenței domestice
Pe Mariana și Antonia le-am cunoscut în cadrul proiectului ”Creative Brands Hub” al agenției de marketing și PR, Creative Ideas. Aici am stat de vorbă despre bebeluși și bucurii de mămică, eu din perspectivă profană, ele – ca inițiate, ca mame. Discuția s-a legat firesc, natural și am hotărât împreună să scriem un material util tuturor femeilor preocupate de alăptare. Pentru că știm cu toate ca e greu să judeci înțelept și ușor să-i judeci pe alții. Și pentru că am simțit nevoia să scriem despre alăptare fără îndârjire, așa cum simțim. Cu dragoste.
În cadrul evenimentului la care ne-am cunoscut, Ropharma a readus în atenția clienților din România 2 suplimente alimentare esențiale pentru orice femeie pe timpul verii: Nutradose Beauty și Nutradose Detox. Datorită conceptului evenimentului “Beautiful Mama” în cadrul aceleiași întâlniri mămicile au primit informații legate despre Vitaprim 3 Junior, formulă specială pentru copiii de peste un an ce asigură dezvoltarea normală a copilului conform standardelor și normelor internaționale impuse.
