Parcă niciodată n-a fost agitația din preajma sărbătorilor mai mare ca în ultimii doi – trei ani. Trăind în București, auzi cum orașul zumzăie, mormăie, fornăie, pe măsură ce oamenii cumpără și cumpără și iar cumpără. Știm deja că vom auzi clișeele de rigoare și la TV. Că un reporter zgribulit ne va spune cum „au luat românii cu asalt” magazinele, ba pentru ceva de-ale gurii, ba pentru cadouri de Crăciun. Și nu știu prea bine cum se face, dar îmi pare că iar am uitat câteva lucruri simple, pe care le știam cândva binișor.
Există și cadouri de Crăciun rapide, care nu te costă mai nimic:
Vorbe bune
Fie că vorbim de-o simplă felicitare, ori de un telefon către un prieten de departe, vorbele bune nu ne costă nimic. Parcă încercăm să spunem cu lucruri materiale tot ce nu putem spune cu suflet și cu vorbe. Însă indiferent cât am cheltui, nimic nu compensează lipsa noastră de atenție la nevoile reale ale oamenilor dragi. De aceea mi se pare că ar trebui să acordăm mai puțin timp alegerii cadourilor de Crăciun și un pic mai mult comunicării autentice.
Șoapte nebune
De parcă n-ar fi destul că procedăm așa cu prieteni și cunoștințe făcute la tot pasul, aducem zi de zi materialul și-n relația de cuplu. Nu că n-ar trebui să avem grijă de companionul nostru și nu că el n-ar avea nevoie și de parfumuri, săpunuri și șosete. Dar parcă tot mai bine potolești foamea altuia cu o serie de șoapte tandre, șoptite sub pătură, ori cu o felicitare picantă, fie ea chiar virtuală. Iar dacă goana după cadouri de Crăciun te-a făcut să uiți de tot ce e cu adevărat cald ori fierbinte, nu-ți face mari probleme. Avem noi câteva idei.
Găsiți mai multe imagini și felicitări virtuale AICI.
Povești cu tâlc
Copilăria mea n-a fost nici dintre cele mai fericite, nici dintre cele lipsite de probleme. Însă părinții și bunicii îmi spuneau adesea povești, ba la masă, ba înainte de culcare. Îmi aduc aminte și acum că mama inventa pentru mine povești cu zâne și sirene, iar tata îmi născocea aventuri haioase la masă. Fiecare îmbucătură era o poartă către altă lume, indiferent ce probleme aveam în familie. Asta m-a încurajat să scriu mai târziu despre basme și povești și să insist că ele sunt importante pentru cei mici, dar și pentru cei mari, pentru ascultători, dar și pentru povestitori. Știu că poveștile pot vindeca și crea zâmbete chiar și în suflete triste.
Ritualul dăruirii
Înainte, aveam ritualul de a face cadouri de Crăciun. Spun „înainte” pentru că asta se întâmpla în altă lume, una în care eram prieteni adevărați, nu doar virtuali, zi de zi. Aveam vecini, prieteni, cunoștințe și iubiți. Nu aveam nevoie de Facebook pentru a trimite o îmbrățișare. Cadoul material era ritualul care încununa relațiile noastre personale de zi cu zi. Acum, facem cadouri de Crăciun pentru a înlocui tot ce nu dăm în relațiile personale de zi cu zi. Chiar dacă nu ne costă nimic să dăruim sentimente oricând.
Bucuria Crăciunului
La români, obiceiurile de Crăciun sunt menite să ne provoace să dăruim hrană și bucurie. Și nu mă refer doar la alimentație. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, e suficient să ascultați „Florile dalbe”. În preajma sărbătorilor, obișnuim să dăm ce „mămuca n-o făcut”. Am stat des să mă gândesc ce aș putea să dăruiesc prietenilor care au de toate. Și am realizat că cel mai important e să dăruim bucurie, să facem ochii oamenilor dragi să se însenineze o clipă. Chiar dacă asta înseamnă să adaptăm ritualul.
Despre schimbări
Orașul o să zumzăie și mâine. Printre albinuțele ușor enervate de aglomerație o să fim și noi, încercând să cumpărăm un ultim cadou. Ar fi mai potrivit să schimbăm puțin ritualul. Să învățăm să facem cadouri de Crăciun rapide, care nu costă mai nimic, dar care schimbă minți și suflete. Care îl bucură pe celălalt și ne bucură și pe noi. Exact ca un basm spus înainte de culcare.
