Există parfumuri de toamnă pe care nu vrei să le iubeşti, dar de care te îndrăgosteşti subit, iremediabil şi fără drept de apel. Aceste arome nu sunt nici feminine, nici masculine, nici tari, nici suave, nici gurmande, nici ciudate. Doar sunt. Aşa este şi Ink Origin de la Casa GOA, un parfum care m-a cucerit nu pentru că ar fi bombastic sau extraordinar, ci pentru că are ciudăţenia firească a unei lecturi preferate de care te bucuri fără să ştii de ce. Pentru mine, Ink Origin chiar este cerneală, şi nu orice cerneală – este cerneala autorilor mei preferaţi.
Parfumul creat de Gabriel la Casa Goa este, în acelaşi timp, poezia lui Bukowski şi a lui Whitman, un articol scris de Baricco şi citat de Cristian Tudor Popescu, vorba blândă a lui Noica. Ink Origin nu este un parfum pretenţios sau preţios, dar este unul cu adevărat profund, aşadar.
the flesh covers the bone
Charles Bukowski, Alone with everybody
and they put a mind
in there and
sometimes a soul,
and the women break
vases against the walls
and the men drink too
much
and nobody finds the
one
but keep
looking
crawling in and out
of beds.
Ink Origin de la Casa GOA
N-am cum să nu iubesc Ink Origin! Este parfumul pe care l-aş purta dacă aş avea luxul de a fi Hermione din „Harry Potter” măcar o dată pe săptămână, parfumul care miroase ca ideile lui Platon – pe înţelesul tuturor, ori ca „Povestiri despre om” a lui Noica. Cu alte cuvinte, este o incursiune în lumea filosofiei, a ideilor şi a spiritului care nu deranjează şi nu pare nici academică, nici pedantă. Din contră, Ink Origin este un parfum la fel de firesc precum o conversaţie savuroasă cu cel mai bun prieten, dar mult, mult mai profund.
Dincolo de metafore şi asemănări, acesta este şi parfumul ideal pentru un intelectual, căci are o anumită greutate şi gravitate. Spre deosebire de multe lansări aparent originale din 2026, Ink Origin nu aparţine curentului gurmand, dar nici nu este ostentativ „de nişă.” Întunecat fără să fie greoi şi profund fără să fie bombastic, noul parfum de la Casa GOA mi se pare de-a dreptul reconfortant. Până la urmă, cine n-ar vrea să miroasă a tipar, nostalgie şi cerneală în era digitală? Originalitatea lui stă în faptul că este diferit, dar mereu normal şi firesc, adică nu ţipă şi nici nu te poartă el pe tine.
Pe scurt, aş recomand Ink Origin oricui apreciază o lectură de calitate şi nu se bazează nici pe recenzii online, nici pe recomandări de la Chat GPT pentru a o găsi. Este parfumul iubitorilor de poezie, filosofie şi artă care trec adesea neobservaţi şi cărora nu le place să epateze.
Note şi alte recenzii
Încă de la prima pulverizare, Ink Origin mi se pare diferit, căci debutează cu nişte note ozonice, care-mi aduc ba a aldehide îmblânzite, ba a aer proaspăt, poate chiar prea proaspăt. Nu am prea mult timp să mă lămuresc ce miros că apar notele verzi, naturale, ciudate şi profunde: pinul dintr-o pădure a copilăriei şi acel vetiver care-mi place şi care nu miroase a ars, dar ascunde, subtil, o aromă de hârtie care se pregăteşte pentru o noapte lungă… Dacă majoritatea parfumurilor cu vetiver miros a sfârşit sau măcar a foc de tabără, acesta te duce cu gândul fie la lemnul viu şi verde dintr-o pădure, fie la cel care trăieşte altfel, transformat, într-o bibliotecă.
Pe măsură ce port acest parfum, fascinaţia pentru el creşte. Îmi miroase când a pădure vizitată cândva, în copilărie, fie a bibliotecă. Acum mă duce cu gândul la o carte bună, ca apoi să-mi miroasă a mobilă abia lăcuită, a creion cu mină sau chiar a cerneală. Aroma de creion este cu siguranţă o varietate anume de cedru, care face casă bună cu vetiverul şi mă transportă în copilărie. Până a ajunge acolo, însă, mă pierd pe drum: într-o nouă jachetă de piele, în paginile unei cărţi, la primul job, unde aşteptam, cuminte, să iasă ziarele din tipografie, ori chiar în propria călimară de altădată.
N-am găsit prea multe recenzii despre Ink Origin, însă am găsit câteva clipuri şi multe pagini care mă duc cu gândul la el. Pentru că da, este excepţional!
Citeşte şi: Poezie şi…
Citeşte şi: Faeloria…
