Cu ceva timp în urmă, serviciile secrete din SUA şi alte ţări din Vest anticipau că Rusia va invada Ucraina, profitând de iarnă pentru a facilita distribuirea forţelor sale pe teritoriul ţării vecine. Rusia petrecuse ultimele săptămâni strângând peste 170.000 de soldaţi de-a lungul graniței sale cu Ucraina și în Belarus, aşa că anunţul serviciilor secrete a fost întâmpinat cu îngrijorare de politicienii din Vest. Preşedintele rus Vladimir Putin a lansat ulterior o aşa-numită „invazie la scară largă” a Ucrainei, în dimineaţa zilei de 24 februarie 2022. Invazia marchează începutul unui nou capitol sumbru pentru Europa și, tocmai de aceea, este important să descoperim împreună cel puţin 3 lucruri noi despre conflictul din Ucraina, care pare să pună capăt păcii din Europa.
Invazia Ucrainei reprezintă o extindere majoră a unui conflict început încă din 2014, când Rusia a anexat Crimeea, cu preţul multor vieți omeneşti. Spre deosebire de conflictul din 2014, invazia Ucrainei de acum poate însemna însă mult mai mult. „Pacea pe continentul nostru a fost spulberată”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în dimineața de după invazie. „Acum avem război în Europa la o scară și de un tip despre care credeam că aparțin istoriei,” a continuat el.
Între istorie şi realitatea din prezent
Chiar dacă conflictul de acum părea inimaginabil pentru mulţi dintre noi, este bine să ştim că există şi voci care au avertizat din vreme despre posibilitatea apariţiei lui. Henry Kissinger, fost secretar de stat al SUA şi autor al celebrului volum „Ordinea Mondială”, susţinea încă din 2014 că „mult prea des problema ucraineană este expusă drept o confruntare: dacă Ucraina se alătură Estului sau Vestului.”
Într-un articol publicat în The Washington Post, Kissinger oferea o serie de amănunte importante pentru a înţelege dimensiunile conflictului, dar şi ce se află de fapt la baza lui. „Rusia trebuie să accepte că încercarea de a forţa Ucraina să devină un stat satelit și, prin urmare, să mute din nou granițele Rusiei, ar condamna Moscova să-și repete istoria de cicluri auto-împlinite de presiuni reciproce cu Europa și Statele Unite. Occidentul trebuie să înțeleagă că, pentru Rusia, Ucraina nu poate fi niciodată doar o țară străină. Istoria Rusiei a început în ceea ce se numea Rusia Kieveană. De acolo s-a răspândit religia rusă. Ucraina face parte din Rusia de secole, iar istoriile lor s-au împletit mereu de atunci înainte”, arăta Kissinger.
Henry Kissinger credea, la acea vreme, că există o soluţie concretă pentru criza din Ucraina, aceea de a urma exemplul Finlandei drept ţară care colaborează cu Occidentul, dar care evită ostilităţile cu Federaţia Rusă. Chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat, este util să reţinem argumentul lui Kissinger, anume că, pentru Rusia, Ucraina nu este doar o țară vecină.
De la istorie la geopolitică
Un alt expert american în afaceri externe, Robert Kaplan, avertiza şi el asupra riscurilor care pot apărea în Ucraina. Autorul volumului „Răzbunarea geografiei” arăta într-un articol apărut în revista TIME că „geografia nu a dispărut. Elita globală – conducători, academicieni, intelectuali, analiști de politică externă, șefi de fundații și brokeri, precum și mulți lideri occidentali – poate că au uitat de ea. Dar noi asistăm acum la răzbunarea geografiei: în lupta Est-Vest pentru controlul statului-tampon al Ucrainei, în fracturarea statelor artificiale din Orientul Mijlociu, apărută după Primăvara arabă și în cursa înarmărilor fără precedent (…). Tehnologia nu a anihilat geografia; a făcut-o doar mai prețioasă și claustrofobă.”
Kaplan demonstrează în articolul de mai sus că există câteva distincţii clare între ideile din Vest şi cele din Est, între planurile liderilor occidentali şi planurile lui Putin. „Epoca de după Războiul Rece trebuia să fie una axată pe economie, interdependență și valori universale care depășesc instinctele naționalismului și obsesia aferentă naționalismului, adică dominarea unui anumit spațiu geografic. Dar acțiunile lui Putin trădează un adevăr singular, unul pe care SUA ar trebui să şi-l amintească atunci când priveşte la exterior și în jurul globului: relațiile internaționale sunt încă despre cine poate face ce cui.”
Chiar dacă cuvintele şi ideile lui Kaplan păreau la acea vreme cinice, poate chiar ameninţătoare, în contextul de acum ar trebui poate să le acordăm ceva mai multă atenţie. Iar atunci când vorbim despre „cine poate face ce cui”, este util să ne gândim şi la viitorul României şi la rolul pe care îl pot juca aici dezinformarea şi diseminarea ştirilor false.
Atacurile cibernetice, dezinformarea şi diseminarea ştirilor false
Nu mai este de mult timp un secret faptul că Rusia foloseşte atacurile cibernetice, dezinformarea şi diseminarea ştirilor false drept tactici de control. Site-urile şi platformele de socializare din România nu sunt o excepţie de la această regulă, chiar dacă ţara noastră nu este implicată într-un conflict direct cu Federaţia Rusă. Pentru a influenţa opinia publică şi pentru a atrage simpatia, Rusia foloseşte toate mijloacele de mai sus. Chiar dacă nu este nici pe departe singurul stat care apelează la aceste strategii, dat fiind conflictul din Ucraina, Rusia şi toate resursele ei informatice pretind atenţie sporită.
Recent, Directoratul Naţional de Securitate Cibernetică (DNSC) a publicat o alertă prin care arată că „diferite site-uri găzduite în Rusia copiază brandul unor publicații din România.” În contextul crizei din Ucraina, DNSC avertizează publicul să acorde un plus de atenţie surselor de informare disponibile pe Internet şi social media. Atacurile cibernetice și tentativele de dezinformare prin diseminarea ştirilor false au ca numitor comun înșelătoriile. În plus, DNSC susţine că a identificat deja trei site-uri găzduite în Rusia care copiază identitatea vizuală și o parte din conținutul unor instituții de presă cunoscute din România, aşa cum sunt, de exemplu News.ro și Capital.
Probabil că acesta este, de fapt, cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştii despre conflictul din Ucraina, adică faptul că el se extinde, fie şi doar informatic, dincolo de graniţele ţării vecine. Alături de importanţa strategică a Ucrainei pentru Rusia şi nu numai, şi de discrepanţele existente deja între Vest şi Est în geopolitică, rolul dezinformării este unul extrem de important.
Citeşte şi: ASCENDIA oferă…
