În 1992, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii ţinea un discurs care a devenit ulterior celebru, discurs în care numea anul cu pricina “Annus Horribilis” sau “anul oribil”. Dacă ar fi să rezum evenimentele din 2022 în câteva vorbe, aş alege nu atât să o parafrazez, ci să menţionez că ea a decedat nu în “oribilul” 1992, ci în abia defunctul 2022.
2022 a fost anul în care presupunem că pandemia COVID-19 s-a sfârşit, dar China ne arată că nu ştim sigur prea bine. 2022 a fost anul în care, după o criză sanitară care a pus lumea pe pauză la propriu, am făcut cu toţii fast forward la război. În 2022 am pierdut lideri adevăraţi, fie ei conservatori precum Regina Elisabeta a II-a şi Papa Benedict al XVI-lea ori simpli eroi ai copiilor noştri şi ai copiilor din noi, precum Pele şi Vivienne Westwood. În 2022, am “câştigat” în locul lor nişte măscărici cu pretenţii de lideri, precum spionul devenit ţar al Rusiei ori bătrânelul uşor adormit devenit conducător al Statelor Unite. Ca nişte cetăţeni turmentaţi, am pornit cu toţii în căutare de eroi şi am descoperit un simplu actor.
Privind în urmă, nu este deloc surprinzător nici că România nu a intrat în Schengen anul ăsta, nici că una dintre puţinele surprize pozitive a fost rolul jucat poate prea bine de Volodimir Zelenski. În fond, 2022 ne-a obişnuit să trăim zilele lui Cănuţă, om sucit. Nu ne mai potrivim prea bine cu lumea în care trăim, iar ea nu se mai potriveşte prea bine cu noi. Românii, acum parteneri de nădejde ai puterilor lui tot ce e vest şi nou, au fost umiliţi de o Austrie prietenă estului şi vechiului. Actorul devenit peste noapte preşedintele unei ţări corupte de la marginea Europei şi-a jucat mai bine rolul de lider al propriului popor decât cei îmbătrâniţi aproape senil pe scaunele din Moscova şi Washington.
Poate că gândurile mele de final de an zăbovesc prea mult în Est şi în Vest, dar n-am simţit cu toţii efectele deciziilor de acolo la fiecare vizită în supermarket, cu fiecare nouă factură la energie, la fiecare umilinţă pe care au simţit-o iar şi iar cei liberi, gânditori şi iubitori de pace? Mai aproape de casă, odată cu refuzul Austriei de a primi România şi Bulgaria în Schengen, românii au “câştigat” o nouă ocazie de a-şi pierde încrederea în Europa unită, o nouă “şansă” de a se visa “pui de daci”, oportunitatea reală de a ridica pe socluri de marmură nişte papagali de carton precum Diana Şoşoacă şi George Simion. În căutarea noastră orbească de valori româneşti, omitem repede că David Popovici nu poartă costum popular şi nici nu ne face cinste cu mici la serbări câmpeneşti.
Photo by Mathew MacQuarrie on Unsplash
“1992 nu este un an pe care să-l privesc cu o plăcere nedisimulată. În cuvintele unuia dintre cei mai simpatici corespondenți ai mei, s-a dovedit a fi un Annus Horribilis. Presupun că nu sunt singura care gândește astfel. Într-adevăr, presupun că sunt foarte puțini oameni sau instituții care să nu fi fost afectaţi de aceste ultime luni de agitație și incertitudine la nivel mondial,” spunea Regina Elisabeta a II-a în anul cu pricina. Întrebându-se cum vor privi cei din viitor acest an oribil, regina spera ca timpul şi detaşarea să îi ajute să judece mai bine, acordându-le un plus de moderație, de compasiune și de înțelepciune. Într-adevăr, nu putem vedea lucrurile bine dacă stăm prea aproape de ele, nici dacă suferim, ca mulţi români, de frica zilei de mâine, ori de schimbarea preţului la pâine, benzină şi curent.
“Este posibil să ai prea mult din tot ce e bun,” mai spunea regina. Într-adevăr, mai binele este duşmanul binelui, după cum ne-a arătat şi 2022. În lupta pentru putere, mulţi sunt cei care vor mai mult şi care sacrifică prea uşor pacea, prosperitatea şi viaţa de acum pentru victorii imaginare în viitor. Precum Austria, alţii visează la viitoare alianţe sublime, dar inexistente. Trişând o căsnicie solidă în Europa, liderii ei se pregătesc pentru o aventură estică de-o noapte. Iar dacă acum se plimbă ţanţoş în faţa românilor şi epatează ca o piţipoancă provincială de la înălţimea tocurilor cui de 15 cm, vor ieşi cel mai probabil şifonaţi, cocoşaţi şi umiliţi din acest one night stand. Românii, mai obişnuiţi decât ei cu aventurile estice, ştiu deja că Rusia iubeşte exotic, posesiv şi violent.
De aceea, sper ca anul 2023 să fie diferit de anteriorul pentru români. Să fie unul bun, liniştit şi plin de lucruri trainice, să nu aibă surprize nefireşti şi să nu ducă la meteahna lui “mai mult şi mai bine”.
Citeşte şi: Felicitări…
Citeşte şi: Ce au…
