Infuzie de lumină: Jour d’Hermes

În 2005, Jean-Claude Ellena lansa pentru casa Hermes irealul Un jardin sur le Nil. Câtiva ani mai târziu, când l-am descoperit pe meleagurile noastre, am ştiut că fie îl voi purta toată viaţa, fie nu-l voi cumpăra deloc. Am decis să nu-l achiziţionez: prea ciudat, prea imaterial, Un jardin sur le Nil reuşea să amestece praful deşertului cu notele acvatice ale Nilului într-un parfum total, prea complex poate pentru cei 20 de ani pe care-i aveam. L-am iubit fără să-l posed timp de şase ani şi a rămas singura dragoste sinceră, dar platonică, pe care am purtat-o vreodată unui parfum. Până în 2013.

În 2013, acelaşi maestru al post-impresionismului, căci asta este Jean-Claude Ellena în lumea parfumurilor, dacă mă întrebi pe mine, lansa Jour – tot pentru Hermes. Iar pe Jour l-am iubit din prima clipă, pentru că reuşeam să descopăr în el tot ce lipsise aromelor purtate până atunci: naturaleţe, căldură, lumină. Deşi Jour este, fără îndoială, un parfum complex, aproape matur, simplitatea lui stă in naturaleţe, pentru că nu ai nicio clipă senzaţia că aroma te transformă, te domină, te conduce. Dacă Midnight Oud (Juliette Has a Gun) te îmbracă în văluri de cadână, Jour te face să radiezi goală, cu pielea proaspăt parfumată, ca Eva în Grădina Edenului. Cald, parfumul stă mereu aproape de pielea purtătoarei, fără a deranja „publicul”, fiindcă toată căldura sa se află departe, ascunsă adânc în inima parfumului. Radiant, fără a străluci, Jour se simte mai bine în lumina soarelui de dimineaţă, sau sub privirile palide ale lunii, decât sub bliţuri sau reflectoare.

Fără a pune în valoare o anumită floare, aroma delicată a lui Jour îţi oferă mereu un buchet atemporal, ireal, dar foarte natural. Suspendat în sticla de cristal aleasă de Pierre Hardy, Jour nu pare, ci este lumină pură.