Acum câteva ore am primit un e-mail. Unul în care mi se prezenta, succint, istoria ziarului ”România liberă” și mi se cerea promovarea unei petiții pentru menținerea independenței acestuia față de anumite presiuni politice. Nu știu care sunt presiunile politice care apasă asupra redacției, dacă sunt, nu știu dacă această campanie are legătură cu o bătălie mai veche ori cu rezultatele recentelor alegeri. Nu știu dacă etichetele atașate articolului – Mișu Negrițoiu și ASF înseamnă, subliminal, ceva. Ori dacă în spatele cuvântului „libertate” se ascunde un înțeles greșit. Printre sursele mele nu s-au regăsit trei care să-mi prezinte, coerent, situația. Le aștept încă.
În ciuda celor de mai sus, voi prezenta integral textul petiției ziarului, precum și un banner către aceasta, sperând ca fiecare cititor să se informeze și să semneze sau nu, în funcție de propriile credințe, speranțe și idealuri. Nu cred în activism. Nu susțin, politic, buchetele de trandafiri ofiliți, purtate de indivizi barbari și defecți ori de dinozauri vegetarieni sau nu, înspăimântători oricum. Basmul „tinerilor frumoși și liberi” mă găsește, adesea, mai rece ca berea din frigiderul tău. Dar cred în libera exprimare. Cred în libera exprimare a greșelilor, prostiilor și viciilor de tot felul. În dreptul unei puștoaice de a-și face blog pentru a-și poza noua pereche de gene false. Fiindcă așa are chef. Chiar dacă pe tine te dezgustă genele false. Cred în dreptul oricui de a înjura pe oricine, atâta vreme cât exprimarea libertății lui nu îngrădește libertatea altcuiva. Cred în libertatea de a greși, în cea de a învăța din greșeli, în nevoia de a tolera și accepta libertățile altora. Chiar dacă nu ne plac. Chiar dacă ne rănesc gusturile și pudorile. Mă dezgustă teroarea, cenzura, atât în forma ei violentă, cât și în cea drăgălașă, feminină, demnă de o nevastă provincială plină de false idei împrumutate.
Dacă vă regăsiți în rândurile de mai sus, citiți rândurile de mai jos și informați-vă.
Textul integral al petiției:
PETIȚIE ONLINE „România liberă”
Uneori libertatea cuvântului înseamnă a exprima ceea ce oamenii nu vor să audă. Și mai ales ceea ce politicienii refuză să accepte.
“România liberă” – cel mai vechi ziar al țării – luptă pentru libertate prin fiecare articol încă din 1877. Astăzi, instituții care maschează interese politice vor să preia sau să reducă la tăcere vocea unui ziar etalon.
Semnați petiția pentru susținerea “României libere” și strigătul nostru comun se va auzi!
Colecția de aproape 140 de ani a “României libere” este oglinda istoriei noastre. În paginile publicației care „a schimbat fizionomia ziarului românesc” au scris nume sonore ale culturii naționale: Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Emil Racoviță, Alexandru Macedonski și mulți alții.
Confiscat odată cu instalarea regimului comunist la putere, ziarul și-a redobândit independența după Revoluția din 1989, sub conducerea cunoscutului dizident Petre Mihai Băcanu, al cărui nume va rămâne întipărit în istoria jurnalismului. În primii ani după Revoluție „România liberă” a fost singurul ziar cu orientare democratică fermă, care a avut curajul să se împotrivească regimului autoritar instaurat de fostul activist comunist Ion Iliescu. Ziarul a susținut mișcarea anticomunistă din Piața Universității, a dezvăluit abuzurile și crimele comise în timpul Revoluției și mineriadelor, precum și manipulările puse la cale de fosta Securitate. Printre jurnaliștii care au relatat adevărul s-au numărat și Dan C. Mihăilescu, Ana Blandiana, Doinea Cornea, Gabriel Liiceanu, Emil Hurezeanu, Alina Mungiu-Pippidi, precum și alte nume sonore care și-au asumat misiunea ziarului liber.
După mai bine de două decenii de capitalism și democrație, “România liberă” rămâne singurul ziar românesc care nu și-a schimbat orientarea editorială. Din păcate, această consecvență i-a atras dușmănia declarată a politicienilor de stânga – așa cum este fostul premier socialist Victor Ponta, care în timpul guvernării sale a declanșat împotriva ziarului o campanie fără precedent, având ca scop închiderea sau preluarea acestuia.
Astăzi „România liberă” se luptă să supraviețuiască nu în piața editorială, ci în bătălii juridice cu forțe care doresc să o reducă la tăcere, în fruntea cărora se află instituții ale statului controlate în continuare de oamenii Securității și ai fostului Partid Comunist.
Tot ce ne dorim noi, jurnaliștii din redacția celui mai vechi ziar românesc, este să scriem în continuare liber. Pentru ca voi, Cititorii, să puteți afla adevărul pe care clasa politică nu vrea să-l știți.
Sprijiniți-ne prin semnarea acestei petiții!
Și vom demonstra astfel adversarilor noștri că nu suntem singuri. Fiți alături de noi, pentru ca „România liberă” să rămână liberă, așa cum a fost în cei 140 ani de existență!
Semnați aici petiția!
