Delia Cristiana Stamate este formator acrediat de Ministerul Educației și Cercetării din România, coach, dar și un specialist în mindfulness care și-a propus să utilizeze studiile în drept și științe economice de la Universitatea Ovidius din Constanța și diploma de master în Management Science de la VUB & Solvay Business School, Bruxelles pentru a deschide o clinică de mindfulness în Belgia. Visul Deliei a luat naștere din dorința ca oamenii de pretutindeni să aibă mai multă grijă de sănătatea lor mintală, dar și din experiențele profesionale în domeniul financiar.

Am stat de vorbă cu Delia Cristiana Stamate pentru a afla mai multe despre sindromul epuizării profesionale, sau burnout, dar și despre mindfulness și alte terapii necesare pentru sănătate psihică și stare de bine.

Traversăm un an pe care îl putem numi problematic și care ne-a adus față în față cu multe dintre temerile noastre. Cum ai trăit tu, personal, acest 2020 dificil?

Am înțeles că trebuie să fiu deschisă spre un viitor “artificial”, dar în același timp să am grijă de mine ca om, din punct de vedere spiritual.

Pe plan internațional, Comisia Europeană vorbește despre impactul inteligenței artificiale, automatizării și pot spune, din experiență, că văd acest lucru că se întâmplă în domeniul financiar – unde lucrez momentan, și nu numai. Totul se schimbă rapid și noi trebuie să ne adaptăm schimbărilor.

Am citit un raport și am fost la un webinar online făcut de Michel Sevroz, senior advisor a președintelui Comisiei Europene – Junker, care arată cum viitorul joburilor se va schimba și prezintă un plan de schimbare a sistemului universitar. Este necesar ca programele de licență și master să includă cât mai multă specializare în IT, ca toată lumea să învețe despre automatizare, robotizare și limbaje de programare. Doar așa se va putea supraviețui în următorii ani, pentru că din ce în ce mai multe joburi vor dispărea și vor fi recreate în IT.

Pe plan spiritual, trebuie să devenim puternici și responsabili, să practicăm mindfulness.

Din punctul de vedere al unui coach, care sunt acele calități pe care ar trebui să ni le dezvoltăm în această perioadă?

Am obținut certificatul de formator în 2013 și de atunci, am lucrat ca și coach pentru anumite organizații, cu metode de educație non-formală. Acum, încerc să mă specializez ușor, ușor în NLP și mindfulness, meditație.

Aș spune că trebuie să înțelegem că să apelăm la terapie nu este o rușine și este foarte indicat să discuți cu un psihiatru, cu un psiholog. Un coach nu poate face ceea ce face un psihiatru, un coach vine în completarea acestei terapii, concentrându-se pe dezvoltarea personală. Un psihiatru poate să explice unui pacient ce procese chimice se întâmplă în corp, care sunt cauzele medicale, cum se tratează, poate urmări și evalua progresul pacientului. Un coach lucrează în paralel cu îmbunătățirea acestui demers.

Pe lângă a apela la cei de mai sus, cred că este important și să adopți un stil de viață sănătos, să fii în armonie cu corpul tău. Spre exemplu, pentru anxietate, depresie se știe că este recomandat să renunți la orice fel de excitanți (cafeină, țigări, alcool, pastile etc.). Totul pleacă de la creier și controlul tot de acolo începe.

În același timp, mai multă înțelepciune trebuie dobândită prin felul de a fi, de a gândi și de a vorbi, de a fi per total un om mai bun.

Citește și: Emoții date pe față…

Ce îmi poți spune despre mindfulness și meditație în acest context?

Practica mindfulness este un proces, nu poate fi realizată peste noapte. Una dintre cele mai cunoscute și eficiente practici este MBCT: mindfulness behavior cognitive therapy, care implică conceptul de mindfulness și terapia cognitiv comportamentală, descoperită în 1960, care explică cum anumite tipare de gândire sunt legate de anumite moduri de a reacționa. Fiecare om are un “aversion signature” (n.r. semnătură neuronală de aversiune) și acesta este descoperit pe parcursul MBCT. Trebuie să înțelegem că nu este nevoie să ne dezvoltăm numai intelectual, ci și emoțional.

Fenomenul de burnout este cât se poate de real, iar acest lucru se întâmplă pentru că din ce în ce mai multe companii exploatează tinerii. Prin internshipuri neplătite, prin contracte temporare, prin overtime.

Delia Cristiana Stamate

Foarte mulți tineri se confruntă cu sindromul burnout. Îl putem evita?

Fenomenul este cât se poate de real, iar acest lucru se întâmplă pentru că din ce în ce mai multe companii exploatează tinerii. Prin internshipuri neplătite, prin contracte temporare, prin overtime (n.r. eng.: munca peste program). Vorbim despre următoarele concepte: toxic work environment (n.r. eng.: mediu de lucru toxic), blaming culture (n.r. eng.: cultura blamării), corporate/work bullying and harrasment (n.r. eng.: agresiune și hărțuire la locul de muncă). Tinerii muncesc cât pot de mult ca să promoveze, să obțină un contract permanent, să-și găsească un job în care să-și construiască o carieră, iar managerii lor știu acest lucru, deci vor încerca să-i exploateze cât pot de mult.

Cum se spune, toată lumea te place, până când ajungi să fii o amenințare. Un film foarte bun și realist despre cum funcționează mediul corporate, și nu numai, care a luat Oscarul pentru cel mai bun scenariu, fiind scris de un fost bancher, este Margin call. Îl recomand, îți oferă perspective interesante.

Prin atitudini de micromanagement, de discriminare și prin inducere unei stări de frică constantă, de teroare – atunci când se face cea mai mică greșeală, un tânăr angajat va avea creierul intrat în pilot automat, în “fight-flight-freeze mode” (n.r. eng: răspunsul “luptă-fugi-îngheață”) și va considera că așa este normal, că așa se întâmplă la un loc de muncă. Iar atunci tinerii vor fi depersonalizați, pentru că vor crede că nu au un CV bun deloc, că nu au făcut destul, vor fi chiar informați că au prea multă încredere în ei, vor fi definiți prin “ochii” companiei, prin cât de buni sau nu li se spune că sunt.

Apoi, vor apărea gândurile “catastrofă” și grijile, frica, care vor perpetua această stare și vor aduce cu ele anxietate, depresie și atacuri de panică, stres la un nivel foarte mare. Când stresul se somatizează, atunci începe burnoutul, pentru că apar dureri fizice, diferite afecțiuni, (spre exemplu, alergii, vertigo, probleme endocrinologice, boli autoimune), nivelul de cortizon și aldesteron (hormonii stresului) va crește în organism și o stare de rău generală se va instala, aparând trauma cauzată de locul de muncă.

Desigur, există și diferite stereotipuri toxice de colegi, șefi care perpetuază astfel de atitudini. Spre exemplu, invidia este foarte mare, deoarece fiecare angajat se luptă cu ceilalți pentru promovare, iar atunci încep atitudinile de bârfă (gossiping) si învinovățire (blaming). Astfel, o mentalitate colectivă toxică se perpetuază. Există și stereotipurile de micromanager, de critic, de victimă, de bully (n.r. eng.: agresor). Mare atenție cu persoanele care țipă și induc gânduri catastrofă, adoptând o formă de bullying asupra victimei, pentru că atunci – creierul victimei fiind în “fight-flight-freeze mode“, va declanșa atacuri de panică și așa se va crea trauma.

Cum se poate evita? Mindfulness și terapie. În Belgia, la fel ca și în SUA, medicii psihiatri și nu numai, sunt specializați în terapii de mindfulness și pot evalua pacientul din punct de vedere medical, atât cât și psihiatric. Nu este ușor să pui un diagnostic de burnout, iar numai un medic psihiatru poate stabili acest lucru. Mindfulness ajuta la adoptarea unui stil echilibrat de viață și a felului de a gândi și a trăi. Însă, cred că cel mai important este ca fiecare tânăr să muncească și să ajungă să facă ceea ce-și dorește. Să găsească locul de munca în care atunci când merge de dimineața nu simte niciun sentiment de ură, de aversiune, ci dimpotrivă, de fericire.

Ce ar trebui să facem dacă sindromul epuizării profesionale ne afectează viața de zi cu zi?

Să căutăm să ieșim din zona de confort și zona de pilot automat. Să evoluăm spiritual și să ne facem timp să avem grijă de sufletul nostru, să practicam mindfulness. Spre exemplu, am fost invitată de studenții de la Bruinsynaptogenesis de la UCLA, University of California Los Angeles, să fac un workshop online despre experiența mea în mindfulness și work life balance. Determinarea lor și faptul că au reușit să investească timp pentru sănătatea lor mintală, deși sunt ocupați cu examene, mi se pare un lucru extraordinar.

Visul meu este să deschid o clinică de mindfulness în Belgia, deoarece consider că este foarte important să avem grijă de sănătatea mintală.

Delia Cristiana Stamate

Ce înseamnă, de fapt, mindfulness și cum putem folosi această practică în viața noastră profesională?

Mindfulness are bază Sati, care vine din practica budistă și include concepte precum zen, vipassana și tehnici de meditație tibetane. Încă din 1970, psihologii și psihiatrii au început să folosească astfel de terapie, pentru a trata persoane de anxietate, depresie și este dovedit clinic că este o practică de succes.

Practic, cu toții avem tendința să trăim pe pilot automat, să ne concentrăm pe un anumit scop și nu mai simțim că trăim în prezent. Doar existăm și ne considerăm pasageri în această viață, pentru a ne îndeplini scopurile. Se poate întâmpla în orice moment al vieții noastre, iar dacă aceasta stare se perpetuează, în timp, studiile clinice au dovedit că pot apărea boli precum Alzheimer, deoarece se pare că zonele creierul afectate sunt apropiate de cele unde există activarea pilotului automat.

Mindfulness te învață cum să trăiești în prezent, cum să-ți aduci creierul în prezent. Practica nu se poate învăța de pe o zi pe alta, implică timp și tratament: spre exemplu, fizioterapie recomandată de doctorul de familie, terapia cu un psihiatru/psiholog, yoga și meditație cu un antrenor, o dietă echilibrată recomandată de un nutriționist. Există și multe cărți self-help de mindfulness, care sunt extraordinare și te ajută să reușești să practici un program de 8 săptămâni, care te reabilitează emoțional și spiritual.

Visul meu este să deschid o clinică de mindfulness în Belgia, deoarece consider că este foarte important să avem grijă de sănătatea mintală.

E drept că pandemia a afectat carierele multora dintre noi, dar nici la capitolul relații nu stăm prea bine. Se spune că a crescut numărul divorțurilor și despărțirilor. De ce crezi tu că se întâmplă asta?

La întrebarea aceasta cred că cel mai bine ar răspunde un avocat specializat în dreptul familiei sau un psihiatru, dar numai prin faptul că modul nostru de a trăi s-a schimbat, stând în casă din cauza carantinei, am devenit mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Totuși, să încercăm să dăm atenție studiilor făcute de universități de renume și medicilor psihiatri. Este mult prea devreme ca o opinie pertinentă să fie formată cu privire la acest subiect, studiile abia acum se formează.

Spre exemplu, un studiu recent din septembrie 2020, făcut de departamentul de psihiatrie de la Danube University Krems din Austria și Ghent University din Belgia, a arătat că persoanele cu o relație stabilă au avut pe timpul carantinei, începută în Austria în martie 2020, o sănătate mintală mai bună decât cele într-o relație toxică sau singure.

În 2021, îmi doresc să realizez un studiu despre impactul ORCH – OR, un concept din mecanică cuantică și mindfulness. Teoria ORCH – OR a fost implementată de Hameroff și Penrose, care consideră că unele vibrații cuantice, localizate în interiorul unor microtubuli din celulele creierului sunt orchestrate (ORCH) de impulsurile sinaptice şi de memoria stocată în microtubuli şi sunt finalizate prin objective reduction (OR), de aici rezultând numele teoriei ORCH – OR. Potrivit lui Penrose, conștiința umană este legată de aceste vibrații cuantice, așa ca voi încerca să fac un studiu în care să înțeleg și să identific legătura cu mindfulness.

Citește și: Cultură pop…

Există vreun mod de a dezvolta relații mai apropiate și mai sănătoase cu cei din jur și, mai ales, în cuplu?

Aș spune că trebuie să învățăm să fim sinceri cu noi înșine. Sunt multe relații de cuplu formate din interes, sunt multe relați toxice formate din cauza unor traume. Este important să știm cine suntem și ce vrem. Există multe tipuri de relații de tip șantaj emoțional, care sunt toxice și induc traume. Terapia de cuplu este recomandată și din ce în ce mai multe persoane apelează la ea.

În același timp, sunt multe persoane care vin din familii cu percepții diferite. Vorbim de generația Y (millenials), generația Z și generația Alpha, și este o diferență mare între mentalitatea bunicilor, părinților, și a copiilor.

Mindfulness se extinde și în această zona, prin teoria mindfulness based relationship enhancement (MBRE), o practică ce implică tehnici de îmbunătățire a relației amoroase, prin diferite metode, care cresc nivelul de empatie, de înțelegere și facilitează o comunicare mai bună în cuplu. Un studiu realizat în această direcție în SUA, de University of North Carolina, în 2004, despre cupluri și nivelul de stres existent într-o relație arată că cei care practică mindfulness în cuplu au șanse mai mari să reducă nivelul de stres.

Ne apropiem de finalul acestui an dificil. Cu ce lecție rămânem?

Din punctul meu de vedere, după 2020, cred că oamenii ar trebui să înțeleagă că trebuie să fim mai buni, mai înțelepți. Să cautăm să avem înțelepciune, pace și iubire. Să facem bine pentru că trebuie, nu pentru că trebuie să obținem ceva de la persoanele din jurul nostru. Să ne respectăm valorile și principiile. Doar așa putem să construim o lume mai bună.

Ce sfat ai da oamenilor flawless care vor să se descopere și să se dezvolte pe toate planurile?

Mindfulness. Meditație. Yoga. Terapie. Sport. Literatură. Filme. Muzică. Whatever makes them happy. 🙂

Pe Delia Cristiana Stamate o găsiți ușor și aici: www.dcsonline.org și www.deliacristianastamate.com

How to...

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *