Mă întorc de la niște prieteni. Simpatici, poate chiar mai mult. Inteligenți, chiar spirituali. Amuzanți. Am ascultat, o bună bucată de vreme, câteva istorisiri mai mult sau mai puțin amuzante, presărate cu muie. Din când în când își mai făcea apariția și câte-o pulă. Și uite-așa, din muie-n pulă, a trecut timpul și ne-am istorisit plăcerile și neplăcerile. Mai mult ne-, fiindcă „nu” părea să fie cel mai utilizat cuvânt, după cele de mai sus.
„Ăștia nu fac nimic și alții nu sunt,” – uite o propoziție cât se poate de simplă care definește rapid tot contextul politic. „Nu-mi place…,” rostit de o ea, cu un el dând din cap pentru a remarca ba că ea nu înțelege, ba că el n-o înțelege pe ea. Se știe că femeile sunt imposibil de înțeles, așa că mergem mai departe prin țara lui „nu”. În mintea mea se desfășoară, pe bucăți sparte, un editorial de-al lui Pleșu. În mintea lor, elogiul lui „nu”. Și cum rostul e pierdut și punctuația e înlocuită de coitus interruptus, încep să mă-ntreb, ușor tâmp, dacă nu cumva am ajuns să facem ne-dragoste, măcar conversațional. Și de amorul artei.
Nu știu cum e în port, dar în vorbă muia fie e în exces, fie e sublimă și lipsește cu desăvârșire, vorba lui nenea Iancu. Adică se prea poate să ai în față o fragedă domniță de vreo 30+ care, la auzul cuvântului se înroșește, se perpelește, se zvârcolește și se transformă în Hulk, pentru a răspunde apoi suav, nepăsător și calculat: „Poftim?”. E rănită de sărmanul cuvânt precum prințesa de mazărea din basm – îl simte printre toate celelalte cuvinte surde și pufoase. Atunci știi că n-ai nimerit unde trebuie și privești tâmpit în jur, să vezi ce-a rănit prințesa. Se prea poate să fii în biroul unei secretare sau, încă și mai rău, în cel al unei neveste de profesie. Se știe că ele sunt prințese adevărate și tot ce nu e princiar le rănește ușor, râul, ramul… Ai șansa de-a retrage ce-ai spus, de a-ți lua muia sau pula înapoi și de-a pleca cu ea în spinare, în timp ce bălmăjești niște scuze în limbaj de lemn. „Mă scuzați”, zici și eviți la mustață să adaugi „tovarășa învățătoare”.
Iar dacă n-ai în față o prințesă princiară se prea poate să ai un el, ba chiar și o ea, care să-și ia drept pavăză cuvântul. Intri în birou și-i spui că au plecat 5 clienți, cu 6 contracte mari, serverul a luat foc, secretara și-a dat demisia și managerii și-au luat liber pentru un interviu de angajare la concurență. Ce spune el (sau chiar o ea)? „Să-mi bag… în clienți și-n contractele lor și să-i… în gură și pe angajații lui pește. Ce, acum 3.000 de ani când am înființat, îmbunătățit sau preluat eu departamentul…”. N-ai răbdare să afli ce făcea el sau ea acum 3.000 de ani și întrebi ca cetățeanul turmentat „Să sun? Să dreg? Ce să fac?”. Dacă ai șef bun și nu te trimite pe tine în cuvânt, face din tine unul nou. Adică ori te bagă, ori îți spune să-ți bagi.
Ce legătură au filmele porno cu înjurăturile? Ce treabă are dragostea aseptică cu subiectul? Nu știu cum și de unde mi-a picat în mână un imn către Inanna, zeița sumeriană a… multor chestii imposibil de rezumat aici. Imnul ne spune că Inanna zice cam așa, în traducere – engleză:
My honey-man, my honey-man sweetens me always,
My lord, the honey-man of the gods.
Așa îl cheamă Inanna pe păstorul Dumuzi, zeu și el. Iar zeul îi răspunde cam așa, în alt imn:
My beloved sister! I will …… mouth. Her genitals are as sweet as her mouth. Her mouth is as sweet as her genitals.
Sunt aproape sigură că englezescul „genitals” nu seamănă prea bine cu termenul din vechea sumeriană, dar, cum nu știu sumeriană, pot doar să presupun că varianta britanică e mai rece. Oricum, ideea e ușor de înțeles pentru oricine și se repetă, apoi, în alte cuvinte, în Cântarea Cântărilor.
“Ca un măr între copacii pădurii aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele,” spune Sulamita în Cântarea Cântărilor. Nu ne e prea clar dacă-i vorba de rodul gurii sau de alt rod, dar e cert că e la fel de dulce pentru Sulamita cum e Inanna pentru Dumuzi. Până și Biblia pare a spune că dragostea e dulce, deci.
Mă întorc la prietenii mei, în zilele noastre. El își ia cuvintele-n gură și vorbește mult și condimentat despre ceva filme porno. Ea îi aruncă priviri de Meduză și vorbește despre prezervative și cum nu poate folosi mai puțin de două, simultan. Aș vrea să spun ceva, dar presimt c-aș avea parte de câteva cuvinte în plus. Tac și mă consolez. În fond și uniunea lor în ne-dragoste e puternică și sfântă prin cuvinte și prin lipsa lor.
