O analiză a profilului psihologic, a factorilor sociali şi cognitivi care pun bazele fascinantei credinţe în astre, zodii şi horoscop zilnic.
În ciuda faptului că dovezile ştiinţifice nu îi confirmă acurateţea, astrologia traversează o perioadă de renaştere în era digitală. De la noi aplicaţii disponibile pe orice smartphone modern, la rubrici în revistele de lifestyle şi influenceri dedicaţi acestui domeniu, vechea practică de a analiza poziţia corpurilor cereşti pentru a prezice viitorul este mai prezentă ca oricând. Paradoxal, deşi trăim într-o epocă a vitezei, a progresului tehnologic continuu şi a noutăţilor digitale, tot mai mulţi oameni îşi îndreaptă privirea spre stele pentru a înţelege prezentul şi pentru a anticipa viitorul. Să fie nevoia noastră de sens tot mai mare?
În cele ce urmează voi încerca să răspund unei întrebări importante: de ce atrage astrologia tot mai mulţi adepţi şi ce spun cercetările psihologice şi sociologice despre cei care o transformă într-o adevărată religie?
Narcisismul, inteligenţa şi profilul psihologic al „credinciosului” în stele
Pentru a încerca să afle dacă anumite trăsături de caracter îi predispun pe oameni la credinţe pseudoscientifice, cercetătorii Ida Andersson, Julia Persson şi Petri Kajonius au realizat un studiu denumit „Even the stars think that I am superior: Personality, intelligence and belief in astrology” sau, mai pe româneşte „Până şi stelele cred că sunt superior: Personalitate, inteligenţă şi credinţă în astrologie.” Acesta a fost publicat în 2022, în revista Personality and Individual Differences şi a avut un eşantion de 264 de participanţi. Oamenii de ştiinţă au evaluat trăsăturile de personalitate din modelul Big Five în raport cu apetenţa pentru astrologie. Rezultatele studiului au fost surprinzătoare, narcisismul fiind cel mai important predictor pozitiv al credinţei în astrologie!
Autorii studiului au tras o concluzie simplă: asocierea ar avea la bază viziunea egocentrică asupra lumii pe care o au în comun narcisismul şi astrologia. În general, horoscoapele sunt create astfel încât să fie măgulitoare şi chiar flatante, aşa că nu este deloc surprinzător că ele alimentează iluziile de grandoare ale persoanelor narcisiste. Oamenii de ştiinţă au ales titlul studiului, „Până şi stelele cred că sunt superior”, taman pentru a ilustra această idee. Mai mult, datele arată şi că narcisiştii tind să creadă în mod fals că astrologia ar fi demonstrată ştiinţific. Acest fapt se leagă de un alt aspect important relevat de studiu, anume de relaţia negativă semnificativă a inteligenţei cu credinţa în astrologie. Pe scurt, abilităţile cognitive crescute reduc probabilitatea de a accepta multe afirmaţii astrologice drept adevărate.
Perspectiva sociologică: legătura dintre astrologie şi perioadele de tranziţie
Dacă studiile din psihologie încearcă să coreleze astrologia cu anumite trăsături de personalitate, sociologia analizează contextul social şi cultural în care apetenţa pentru ea creşte. Într-un studiu realizat în Marea Britanie, oamenii de ştiinţă Martin Bauer şi John Durant au evaluat 3 ipoteze diferite. Studiul se numeşte „Belief in Astrology: a social-psychological analysis” sau „Credinţa în Astrologie: o analiză psihosocială” şi a fost publicat în Social Science Information. Cele trei ipoteze clasice care încearcă să explice creşterea credinţei în astrologie în perioada contemporană, analizate pe parcursul studiului, sunt:
Ipoteza cunoaşterii superficiale, care arată că astrologia atrage persoanele cu un nivel intermediar de cunoştinţe ştiinţifice, care apreciază structura sa aparent serioasă, dar lipsită de rigoarea ştiinţifică reală.
Ipoteza neliniştii metafizice, care arată că astrologia reflectă o stare de derivă existenţială ce apare în rândul credincioşilor (religioși sau doar spirituali), dar sunt izolaţi de structurile religioase tradiţionale.
Ipoteza personalităţii autoritare, care susţine că credinţa în astrologie apare mai ales în rândul persoanelor cu trăsături autoritare.
Rezultatele studiului arată că primele două ipoteze sunt valide, însă infirmă ipoteza autoritarismului. Oamenii de ştiinţă susţin că astrologia funcţionează ca o activitate compensatorie, fiind în creştere în perioadele de tranziţie socială, când structurile tradiţionale ale comunităţii se erodează. Practic, astrologia oferă oamenilor un anumit confort psihologic în faţa anxietăţilor cu care se confruntă zi de zi. Daniela Simulescu, astrolog DC News, a vorbit şi ea despre acest rol al astrologiei în cadrul podcastului „Conversaţii Autentice” al revistei Flawless.
„Oamenii întotdeauna caută răspunsuri în momente din acestea de criză. Asta și spuneam: când anxietatea socială e cum a fost din 2020 încoace, cauți răspunsuri fie în religie, fie în psihologie, fie în alte domenii: fie în astrologie, fiecare și le caută unde poate (…) Ştii, e ca și un bebeluș: când îl îl legăn puțin, îl alin puțin. Așa e și cu aceste domenii,” a spus Daniela.
Studiile recente: ce arată noile date despre credinţa în horoscop
Pentru a reevalua mai bine ipotezele prezentate mai sus, o echipă de cercetători formată din T. Edwards, M. J. March, E. A. Willoughby şi A. Giannelis a realizat un nou studiu în 2025: „Intelligence and individual differences in astrological belief” sau „Inteligenţa şi diferenţele individuale cu privire la credinţa în astrologie”. Acesta a fost publicat în Journal of Individual Differences şi a inclus un eşantion cu adevărat reprezentativ, adică 8.553 de persoane din Statele Unite.
Rezultatele obţinute de cercetători au făcut lumină asupra ipotezelor prezentate anterior:
Inteligenţa a fost confirmată ca predictor negativ direct. Dintre toate datele psihologice analizate, inteligenţa, măsurată printr-o serie de teste, a fost confirmată drept trăsătura de personalitate cu cel mai mare efect, ea prezicând negativ credinţa habotnică în astrologie.
Confirmarea teoriei cunoaşterii superficiale. De asemenea, noile date au arătat că există o corelaţie directă între nivelurile mai înalte de educaţie şi neîncrederea în astrologie. Acest lucru confirmă, practic, ipoteza cunoaşterii superficiale.
Infirmarea ipotezei metafizice şi sociale. Studiul din 2025 a invalidat ipoteza „neliniştii metafizice”, aratând că nivelurile de religiozitate şi spiritualitate nu se corelează în mod semnificativ cu credinţa în astrologie.
Unii zic că-i știință, nu e știință. Că unii zic că e pseudoștiință, eu nu cred că este nici pseudoștiință. Mai nou, este acceptată ca o artă.
Daniela Simulescu, astrolog DC News
Între rigoarea ştiinţifică şi astrologie ca artă
Deşi noile studii tind să evalueze credinţa în astrologie prin prisma unor corelaţii negative cu inteligenţa, a legăturii cu anumite trăsături negative de personalitate precum narcisismul, sau ca pe un răspuns compensatoriu la anumite anxietăţi sociale, există posibilitatea ca o înţelegere mai nuanţată a fenomenului să ceară depăşirea unor etichetelor rigide. Privită exclusiv printr-o grilă raţionalist-ştiinţifică, astrologia este descalificată ca ştiinţă, însă asta nu înseamnă neapărat că ea este irelevantă, ori că nu poate îmbrăca o altă formă.
„Efectiv astrologia, din punctul meu de vedere, este acest domeniu care face o analiză a timpului. Acuma, că unii zic că-i știință, nu e știință. Că unii zic că e pseudoștiință, eu nu cred că este nici pseudoștiință. Mai nou, este acceptată ca o artă,” spune Daniela Simulescu, astrolog DC News.
„La un moment dat mă plimbam prin Bologna și pe un zid era un graffiti foarte interesant(…). Spunea așa: Dipingere il futuro con i colori del passato. Desenezi viitorul, folosind culorile trecutului. Despre asta este astrologia,” continuă ea.
Privită prin această lentilă poetică şi umanistă, astrologia nu ne mai pare doar o încercare eşuată de ştiinţă, ci capătă un limbaj simbolic, o formă de storytelling prin care oamenii caută sens într-o lume atât de fragmentată.
