Pe social media și în lumea ilustrației este cunoscută drept Mura, dar numele ei din buletin este Ana Fornoga. Pentru noi, însă, Ana este un artist care vede și desenează suflete de pisici, dar și de fete cu pasiuni frumoase: lectura, arta, plantele și animalele de toate felurile. Ne-am hotărât deci să-i luăm Anei un interviu și să aflăm care sunt culorile frumosului, dar și cum decurge viața unui ilustrator în România de astăzi.

Care e doza optimă de curaj pentru a fi ilustrator? Trăiești din ilustrație, ca freelancer sau vorbim doar de pasiune?

Sunt deosebit de norocoasă că reușesc să fac ce iubesc ca job full time. Vine însă, la pachet, cu o grămadă de alte responsabilități pe care nu ai cum să le delegi. Pe lângă talent, care uneori poate fi irelevant, ceea ce contează este munca și dăruirea, dorința de a face lucrurile bine, abilitățile de time management, social media și totodată de client service. Te ține în priză, iar provocări sunt la tot pasul. De la a menține un nivel constant de creativitate și inspirație, la compus mail-uri, organizat ziua și proiectele.

La început era foarte greu să spun că trăiesc din ilustrație, tocmai începusem și eram conștientă că va trece o perioadă până când mă voi susține doar din pasiunea mea. Încet, încet am început să primesc proiecte, la început mai micuțe și acum din ce în ce mai mari și mai complexe. Este un proces și mă bucur să văd că în ultimul timp a mers din ce în ce mai bine și că pe lângă ilustrație, obiectele din porțelan sunt apreciate. Desigur, există și perioade mai dificile, dar este important să rămâi concentrat pe munca ta și pe rezultatul final.

Când ai început să desenezi și cum ai devenit ilustrator?

Am început să desenez în copilărie, la fel ca majoritatea, însă pe parcurs am pierdut legătura cu desenul și am reluat-o de abia când m-am hotărât să urmez Facultatea de Arhitectură Ion Mincu, în București. În timpul facultății am lucrat timp de trei ani într-un studio mic de graphic design, unde m-am înțeles foarte bine cu colegii mei și am avut ocazia să învăț o mulțime de lucruri care mă ajută astăzi. Într-un final, după facultate și job, am reînceput să desenez pentru mine, fără pretenții, dar cu mult drag. M-am hotărât apoi să mă dedic 100% ilustrației și de atunci au trecut aproape trei ani. Mă bucur să spun că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat.

Unde se naște inspirația pentru desenele tale și ce-ți place să desenezi doar pentru tine?

Pentru mine, inspirația vine de peste tot. Cel mai des – din experiențele personale și din mici momente din călătorii, din cărți, de la pisici, filme, prăjituri preferate, natură, plante și animale. Deocamdată îmi place foarte mult să ilustrez diverse fete, înconjurate de plante și pisici.

Am văzut cu toții micile bijuterii din porțelan realizate alături de Cristina Ciobanu și-am ajuns să le iubim. Va continua acest proiect?

De abia acum un an și jumătate am avut ocazia să lucrez pentru prima oară cu porțelanul, să iau contact cu materialul și cu toate procesele prin care trece pentru a deveni un obiect finit. Iar acest lucru se datorează dragei mele prietene și mentor, Cristina Ciobanu, care m-a primit în atelierul ei, unde am lucrat împreună pentru un an de zile, timp în care mi-a transmis toată dragostea ei pentru ceramică. Deși acum nu mai lucrăm în același atelier, continuăm să ne susținem și să mergem împreună la diverse târguri și evenimente. Colaborarea noastră este una dintre cele mai frumoase și nu avem niciun plan s-o întrerupem prea curând.

Cum ai ajuns să desenezi pe porțelan, în loc de hârtie și care este diferența dintre ilustrația clasică și cea pentru accesorii și bijuterii?

Mi-am dorit mereu să încerc să lucrez cu ceramica, iar când am avut ocazia să colaborez cu Cristina, m-am îndrăgostit de porțelan la prima atingere. Faptul că pot da viață acestuia sub forma unor obiecte inspirate din ilustrațiile mele este cu adevărat magic și îmi aduce cu totul alte satisfacții față de lucrul tradițional, pe hârtie. Toate obiectele sunt modelate, finisate, arse o dată în cuptor special pentru ceramică, la 900 de grade, apoi pictate cu pigmenți ceramici speciali, glazurate, arse iar la temperaturi ridicate, pictate cu aur și arse pentru a treia oară. O serie îmi ia în jur de o lună s-o finalizez și uneori chiar și mai mult de atât, în funcție de câte obiecte fac și ce răbdare și disponibilitate am. Cel mai mult îmi place să mă pierd în detalii finuțe și minuțioase, pe cere le pictez adesea cu aur.

Ce nu-ți place să desenezi și de ce?

Nu am neapărat un subiect pe care nu îmi place să-l abordez, dimpotrivă – chiar mă bucură o provocare. Prefer însă să lucrez la proiecte care corespund valorilor mele morale. Îmi place foarte mult să lucrez pe proiecte sociale și culturale, sau pentru diverse cauze în care cred și care simt că se potrivesc cu stilul meu.

Artiștii pun pasiune în fiecare proiect și lasă acolo un pic din sufletul (și din mintea) lor. Care sunt însă cele mai dragi proiecte?

Am ilustrat anul acesta posterele pentru două evenimente importante din viața orașului – Noaptea Cărților Deschise, organizată de Editura Litera și Noaptea Muzeelor. Am lucrat cu mare drag la ambele proiecte și în ambele situații am avut noroc de echipe minunate de oameni care m-au susținut și au apreciat viziunea mea asupra proiectelor. Alt proiect la care am lucrat cu drag a fost o ilustrație editorială pentru Școala9, pentru un articol despre copii cu deficiențe de auz dintr-o școală specială din București. O mențiune specială este și colaborarea cu Studio Receptor, prin intermediul Ramonei Chirica. Colaborarea a constat într-o serie de trei ilustrații ce-l înfățișează pe Moby Dick în vacanță, alături de o sirenă curajoasă și multă relaxare.

Facebook și Instagram sunt utile în materie de expunere și vânzări. Distanțează ele artistul de client sau oamenii rămân umani și pietenoși și în social media?

În cazul meu, cred că ne apropie. Îmi place să mă conectez cu oamenii care mă urmăresc, să țin cont de feedback-ul lor și prin intermediul platformelor de social media să mă contez la rândul meu cu alți artiști care au interese comune cu ale mele. Așa mi-am făcut unii dintre cei mai buni prieteni. Țin mult la sentimentul pe care ți-l dă apartenența la o comunitate și cred că în ziua de astăzi este mai ușor ca oricând să ne găsim între noi, să începem proiecte sau pur și simplu să ieșim la o cafea.

Ce carte ți-ar plăcea să ilustrezi și cum ai alege s-o faci? Tare ne-ar plăcea să ne spui și care e lectura ta preferată…

Nu m-am gândit foarte mult la cum ar arata cartea ideală pe care aș ilustra-o, probabil pentru mine ar fi suficient să includă pisici și aș fi fericită. Lecturile preferate din ultima vreme sunt “A little life” scrisă de Hanya Yanagihara și tetralogia napolitana a Elenei Ferrante.

Lifestyle & Leisure

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *