Atena: 3 lucruri pe care nu le știi despre capitala Greciei

Atena este o adevărată capitală europeană și un oraș superb, musai de vizitat. Privit pe drept cuvânt ca „leagănul civilizației europene”, Atena impresionează prin frumusețe, istorie și relaxare. E greu de spus cum ar fi arătat lumea de astăzi fără succesul pe care l-a cunoscut în Antichitate. Atena ne-a dăruit Partenonul, tragediile lui Sofocle și Euripide, Republica lui Platon, Apologia lui Socrate și Politica lui Aristotel. Bazele filosofiei, arhitecturii, teatrului, științelor politice, administrației și ale istoriei sunt strâns legate de importanța acestui oraș.

Fără să greșim prea mult, am putea spune că întreaga viață intelectuală are rădăcini în Atena. Însă există cel puțin 3 lucruri despre capitala Greciei pe care puțini le știu.

Numele orașului

Legenda spune că, la nașterea orașului, doi zei au participat la un concurs, pentru a stabili care dintre ei urma să devină patronul orașului. Aceștia erau Poseidon, zeul mării și Atena, zeița înțelepciunii. Conform mitului, Poseidon a dăruit locuitorilor un izvor, în timp ce Atena a făcut cadou primul măslin. Așa că regele a ales-o pe ea drept câștigătoare, iar orașul și-a primit numele sub care îl cunoaștem și astăzi.

Istoricii au dezbătut o vreme mitul și au încercat să-și dea seama dacă orașul a fost numit după zeiță, ori zeița după oraș. Taman când erau aproape să stabilească faptul că zeița ar fi apărut ulterior, descoperirile din Creta le-au dat planurile peste cap. Astfel, una dintre cele mai importante zeități minoice s-ar numi, de fapt, Atana și ar putea fi chiar Atena de mai târziu. Și Poseidon pare a avea origini similare.

Citește și: O altfel de vacanță în Grecia

Importanța flotei și a portului Pireu

Suntem obișnuiți să privim Atena drept un oraș dedicat frumosului, artelor și preocupărilor intelectuale. Ori de câte ori ne gândim la război și la greci, Sparta pare să câștige bătălia. Însă puțini sunt cei care știu că Atena a cunoscut o adevărată epocă de aur în perioada în care flota ei domina mările. Adică de la înfrângerea lui Xerxes în 480 î.Hr. și până la cucerirea bazei navale ateniene de către urmașii lui Alexandru Macedon, în 322 î.Hr.

Atât de mult conta pentru atenieni flota lor, încât își botezau copiii în consecință. Mulți băieți purtau nume de inspirație nautică, precum Naubios („viață pe mare”) sau Naukrates („putere navală”). Și fetele primeau nume similare, precum Naumache („bătălie maritimă”) sau Nausinike („victorie pe mare”). Rădăcina „naus”, numele dat de atenieni navelor lor, a dat termeni precum nautic, navigator și chiar… astronaut („marinar al stelelor”).

Citește și: Chania, Creta

De la Atena la ateneu

Știm cu toții ce înseamnă „ateneu”. O clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice sau științifice. Chiar dacă noi am împrumutat cuvântul din franceză, din athénée, realitatea este că ateneul nu s-a născut în Franța, ci în Grecia. Mai exact, în Atena. Dar istoria e chiar mai savuroasă.

Primul ateneu din lume a fost înființat de împăratul Hadrian la Roma. Acesta a promovat filosofia și literatura, fiind el însuși filosof, scriitor, autor de scrieri enciclopedice și poezii, atât în greacă, cât și în latină. Hadrian considera Atena drept locul de naștere al filosofiei și orașul preferat al zeiței omonime a înțelepciunii. Așa că a denumit primul ateneu în consecință.