The Flowers of War, sau Jin ling shi san chai, pentru cei cu aptitudini lingvistice deosebite, e un film bun, contrar impresiei mele iniţiale. Să fim înţeleşi: nu-mi plac dramele de război, cu mici excepţii ale unor filme excepţionale şi nici nu simt furnicături niciunde când îl văd pe Christian Bale. În plus, subiectul americanului obişnuit devenit erou peste noapte, în ciuda sau chiar datorită propriilor defecte, mă plictiseşte. De asemenea, nu mă impresionează teribil poveştile romantice, fie ele cu sau fără asiatice, iar stomacul meu, hrănit repetat cu filme horror şi gore, rezistă eroic la relatările dezastrelor şi genocidelor înfăptuite de umanitate.
The Flowers of War a ales masacrul de la Nanjing ca subiect, prostituatele ca eroi şi pe Christian Bale ca sidekick. E un film violent, însă fără violenţă gratuită. E suficient de romantic încât să poată mulţumi şi jumătatea feminină a unui cuplu. Conţine imagini de o frumuseţe tulburătoare, fără să ajunga, însă, doar o succesiune de astfel de imagini. Nu e genul de film care să-ţi schimbe ideile, sentimentele sau gândurile, însă reuşeste să te lege de subiect şi să te distanţeze de idealism. E un big budget made in China, cu un scenariu bazat pe un roman şi inspirat de un eveniment istoric. Dă clasă multor recente producţii americane, dar nu e un film pretenţios.
The Flowers of War mi-a plăcut. S-ar putea să-ţi placă şi tie…
