Sărbătorile pascale sunt, adesea, un bun prilej de a medita la tot ce ne dorim să realizăm în această primăvară, dar şi la bucuriile simple ale vieţii. De la sănătate, cozonaci şi pască şi până la mulţumirea de a petrece sărbătorile alături de familie şi de prieteni, cu toţii avem motive bune să sărbătorim Paştele. Dincolo de toate acestea, Paştele poate fi şi un bun prilej de distracţie şi amuzament, mai ales dacă ai la dispoziţie cinci bancuri cu Iepuraşul, pe care le poţi trimite şi tu prietenilor tăi de Paşte:
Cum petrece calul de Paşte
Dintre toate animalele pădurii, Iepuraşul este cel mai glumeţ. Într-o zi, el a strâns toate animalele şi le-a întrebat: „Voi ştiţi ce face un cal pe un câmp plin de canabis?” Cum nimeni nu s-a grăbit să răspundă, a răspuns tot Iepuraşul: „Paşte Fericit!”
Iepuraşul nu minte, dar…
Glumeţ cum este, Iepuraşul se laudă că nu minte mai deloc. Însă unul dintre cele cinci bancuri cu Iepuraşul, pe care le poţi trimite şi tu prietenilor tăi de Paşte, arată exact cât preţ pune Iepuraşul pe vorbele lui:
Într-o zi, Iepuraşul muncea de zor, ascuns după o buturugă. Trecând Ursul pe-acolo, se opreşte şi îl întreabă: „Ce faci tu acolo, Iepuraşule?”
„-Îmi curăţ pistolul ca să-l împuşc pe Lup!” răspunde Iepuraşul.
Ursul îl crede şi nu prea, dar nu are nici chef de ceartă, aşa că zice doar: „Bine, măi Iepuraşule, dacă zici tu…” şi îşi vede de drum. Trec câteva ore şi vine şi cumătra Vulpea: „Ce faci tu acolo, după buturugă, măi Iepuraşule?”
„-Îmi curăţ pistolul ca să-l împuşc pe Lup,” răspunde Iepuraşul, enervat că e iar întrerupt. Vulpea, îngrijorată de răspuns, îşi propune să plece cât mai repede din pădure, dar îl avertizează totuşi pe Iepuraş: „Treaba ta, Iepuraşule. Nu cred că îţi dai seama cu cine te pui, dar nici nu vreau să mă amestec în problemele tale. Pleacă şi Vulpea, mai trec câteva ore şi apare, în sfârşit LUPUL. „Ce faci, măi Iepure, acolo după buturugă?”
„-Aa… Aa… Păi, îmi curăţ şi eu pistolul şi vorbesc prostii!”
Aparenţele înşală, mai ales când vine vorba de Iepuraş
Când vine vorba despre bancuri cu Iepuraşul, pe care le poţi trimite şi tu prietenilor tăi de Paşte, e bine să ştii că Iepuraşul nu este mereu personajul principal:
Într-o zi, fetiţă se duce la un magazin de animale şi întreabă vânzătorul: :Vă log, aveţi iepulaşi dlăgălaşi?” Văzând-o atât de drăgălaşă, vânzătorul se gândeşte că fetiţa îşi doreşte un animal de companie la fel de simpatic ca ea şi începe să-i arate tot felul de iepuraşi. „Ţi-ar plăcea unul alb cu urechi mari sau unul tărcat şi pufos?”
Fetiţa se înroşește şi, un pic ruşinată, răspunde zâmbind: ‘Sincel, cled că pe pitonul meu îl doale în fund de culoale!’
Indiferent ce-ar fi, Iepuraşul tot dă de necaz
De multe ori ne întrebăm de ce ne confruntăm cu diferite obstacole, însă unul dintre cele cinci bancuri cu Iepuraşul, pe care le poţi trimite şi tu prietenilor tăi de Paşte, ne arată că nu există mereu un motiv:
Într-o zi, Ursul şi Vulpea s-au împrietenit şi au devenit temuţi de toate animalele pădurii. Rămaşi fără adversari, cei doi au hotărât să se ia tot de Iepuraş.
„–Dar ce motiv am avea să-l batem? întreabă ursul, mai prostănac decât cumătra Vulpe.
„– Uite cum facem”, zice Vulpea. „Îl întrebăm dacă are pălărie şi, dacă zice că are, îl batem. Dacă zice că n-are, tot îl batem. Zis şi făcut… Ursul şi Vulpea îl bat pe Iepuraş până intră în spital. Dar Iepuraşul se face bine şi se hotărăşte să-i pândească pe cei doi bătăuşi. Îi surprinde vorbind:
„–De data asta, ce motiv de bătaie mai avem? întrebă ursul.
„–Îl întrebăm dacă are ţigări şi îl batem orice răspunde,” zice vulpea.
Cum aude, Iepuraşul dă fuga la magazin, cumpără două pachete de ţigări şi se întoarce în pădure.
„–Ai ţigări, Iepuraşule?” urlă spre el Ursul.
„–Vrei cu filtru sau fără filtru, îi răspunde Iepuraşul, încrezător.
Ursul rămâne fără cuvinte, dar Vulpea imediat răspunde:
„– Iepuraşule, văd că iar n-ai pălărie…”
De Paşte, sărbătorim toate misterele vieţii
Tradiţiile ne demonstrează adesea că nu este să înţelegem ceva pentru a sărbători acel ceva. Cam aşa este şi Paştele, după cum arată şi bancul de mai jos:
Iepuraşul se duce la magazin şi întreabă vânzătorul: „Aveţi plăjituli cu ciocolată cale să culgă şi să muldălească mustăţile aşa, când mănânci cu poftă?”
„Nu avem,” răspunde vânzătorul, gândindu-se ce fel de prăjituri visează Iepuraşul. Însă Iepuraşul nu se lasă aşa uşor, ci se întoarce şi întreabă şi a doua zi, şi a treia zi, până când vânzătorul îi răspunde că, în sfârşit, au adus prăjiturile.
„Ce scâlbooooos!”, zice Iepuraşul. „Le cumpără cineva?”
