S-au scris sute, poate mii de articole motivaționale ca să te ajute pe tine, cititorul, să afli unde vrei să ajungi în viață și cum să faci ca să ajungi acolo. Articolul de față nu e unul dintre ele. Acum vorbim despre Alina și ce înseamnă să nu poți să mergi. Fiindcă deși ni se întâmplă să nu știm unde vrem să ajungem în viață sau ce vrem să facem, avem privilegiul de a merge. E un dar care aduce cu sine libertatea de putea rămâne în acele locuri care ne fac fericiți și de a putea pleca de acolo unde nu mai vrem să fim.
Putem să mergem la film, să ieșim la o cafea aromată cu vorbe bune, să vizităm un prieten și să sprijinim un părinte. Dacă ceva ne supără, putem să dăm o fugă la mare sau la munte și să lăsăm în spate zgomotul care ne-a deranjat. Alina nu poate. Află și tu povestea ei și ajută – cu un share, cu o vorbă sau cu o donație.
Alina suferă de parapareză spastică, o boală care i-a marcat copilăria și a pus-o față în față cu sistemul de sănătate din România. Aici, unde sunt medici care vindecă, dar și medici care strică, Alina a avut ghinionul de a-și pune speranță în mâinile medicului Gheorghe Burnei, mâini care trebuiau s-o vindece și s-o ajute să meargă. Familia ei nu s-a implicat în scandalul mediatic care a urmat, dar a rămas cu gust amar și rezumă experiența în două cuvinte: „speranțe false”. Doar un bolnav poate să-ți spună cât cântăresc aceste cuvinte, așa simple cum par. Acum e nevoie de 2 operații complicate în Italia pentru a repara starea degradată de sănătate a Alinei apărută după confruntarea ei cu sistemul de sănătate românesc. Și de o perioadă de recuperare mai mare sau mai mică.
Sora Alinei, Oana, a scris cu emoție despre lupta ei cu boala: „Alina și-a făcut intrarea în viață într-un mod în care nimeni nu ar fi crezut că va avea vreo șansă de supraviețuire. Avea doar 26 săptămâni și 1.800 de grame când a venit pe lume, fără să prezinte semne vitale la naștere. A fost considerată moartă, aruncată și recuperată printr-o minune din găleata de deșeuri de o asistentă care a trecut întâmplator prin zonă și a auzit ceva, la o oră după. Adevărata ei luptă pentru viață a început însă abia după ce a fost stabilizată. A fost diagnosticată cu parapareză spastică. În primii ani ai copilăriei, acest diagnostic ne-a despărțit pentru că mama a stat în tot acest timp prin spitale cu ea. Însa ne-a legat dorul și am fost continuu prezente una în sufletul celeilalte. Pentru Alina, spitalul a fost o a doua casă.”
O casă blândă doar câteodată și niciodată cu adevărat acasă, spitalul a ținut-o prizonieră pe Alina în copilărie și în adolescență. Apoi, la 21 de ani, a venit și ziua care i-a adus speranța de libertate și independență. Doctorul Gheorghe Burnei i-a promis Alinei că va putea merge, că va fi liberă să ducă o viață aproape normală, independentă de cei care o îngrijiseră până atunci. Că nu va fi o povară pentru ei, ci un ajutor. Dar realitatea a fost alta. După operația care trebuia să o ajute, Alina a ajuns într-o stare mult mai degradată și nu se poate deplasa. Durerile crunte o țintuiesc în pat și în cărucior, iar operațiile care pot vindeca greșelile făcute în trecut sunt departe, în Italia. Pe partea dreaptă, Alina are nevoie de o operație de înlocuire a șoldului, bazinului și femurului, iar pe partea stângă, operația din România trebuie refăcută pentru a ajuta la refacerea bazinului. În total, 2 operații în străinătate, fiecare cu un cost de aproximativ 25.000 de euro. La care se adaugă și perioada de recuperare.
Oana, sora Alinei, și-a dedicat timpul pentru a o ajuta să ajungă în Italia, acolo unde poate beneficia de operația salvatoare. La Love Yard Sale și-a strâns prietenii, cunoscuții și oamenii dragi aproape, pentru a vinde câteva din lucrurile lor și a strânge astfel bani pentru operațiile de care are nevoie. Dar lupta nu s-a terminat și Oana nu se dă bătută pentru că, așa cum spune ea, „Alina este o binecuvântare. Să ai o soră este o binecuvântare. Atâtea momente în care m-a ascultat și m-a sfătuit, atâta viață pe care a trăit-o, poate prin ochii celorlalți, dar mereu cu o bucurie molipsitoare.”
Poate nu știm încă unde vrem să ajungem în viață, dar știm cu toții că vrem să mergem înainte. Și uneori avem și șansa de a-i ajuta pe alții să o facă: cu o vorbă bună, cu o poveste spusă mai departe sau cu o mică donație.
Poți dona și tu o sumă oricât de mică la BCR, în contul deschis pe numele Cotolea Valentina. Cont RON – RO26RNCB0646154340320002. Sau poți face povestea Alinei cunoscută cu un share.
Află mai multe despre cazul Alinei AICI.
