Gia (1998), povestea supermodelului Gia Carangi, este un altfel de basm: memorabil și neașteptat, ne arată cum trăiesc Cosânzenele, dacă trăiesc. Avem o Angelina Jolie frecvent nudă și superbă în rolul principal: o Gia care șocheaza prin inocență și perversiune, o Gia care iubește copilărește, în timp ce-și injectează doza uzuală de heroină. O Gia sălbatică și plină de viață, care își termină drumul la destinația SIDA.
Bazat pe biografia modelului scrisă de Stephen Fried, Thing of Beauty, filmul reușește totuși să se distanțeze de ea, și de realitate. În funcție de scopul privitorului, poate fi un defect sau o calitate: Gia livrează o poveste frumoasă, tristă, sălbatică și intensă, chiar dacă nu poate fi considerat resursă de documentare cu privire la viața Giei Carangi. În fond, sălbăticiunile adevărate nu pot fi niciodată complet înțelese, dar filmul reușește să transmită emoția fascinantă a unui real wild child.
Nu voi face referire la orientarea sexuală a Giei Carangi și nici la multiplele reprezentări grafice ale consumului de droguri pentru că nu m-au deranjat: au fost naturale și corecte. Dar dacă doriți sa limitați accesul copiilor la astfel de imagini (și la Internet, tv, smartphone-uri și… multe, multe altele), considerați-vă avertizați: există – all apollogies!
Pentru că nu-mi place trailer-ul, o să recurg la câteva citate din film:
- Gia Carangi: Dear book, this is another day in my life. A life is like a book. A book is like a box. A box has six sides. Inside and outside, so, how do you get to what’s inside? How do you get what’s inside, out? Once upon a time, there lived a very pretty girl, who lived in a beautiful box, and everybody loved her.
- Francesco: This is life, not heaven. You don’t have to be perfect…
- Francesco: I know, I know. Life is so disappointing. Here you are. You have arrived. You are here. This is your moment. What do you have? You have pain. You have everything. What do you have? You have nothing. Everything is right, or everything is wrong. It’s disappointing, it’s confusing. This is life. What can we do? Gia Carangi: People keep going away from me, that hurts. Francesco: Work. You have a gift, use it. Life, life will be there later. When you have worked, and you have lived, and you know who you are, life is easy. Work. It’s the only answer I know. Gia Carangi: I should have been a rock star. But I can’t sing. Francesco: Work now. You’ll live later, hm? Gia Carangi: Hmm, hmm. You’d say anything to get that shot. Francesco: Hmm, yeah. In this case I am saying the truth.
- Mike Mansfield: Your look is not spring. Your look is nuclear-fucking-winter.
- Gia Carangi: (narrating from beyond the grave) Life and death, energy and peace. If I stop today, it was still worth it. Even the terrible mistakes that I made and would have unmade if I could. The pains that have burned me and scarred my soul, it was worth it, for having been allowed to walk where I’ve walked, which was to hell on earth, heaven on earth, back again, into, under, far in between, through it, in it, and above.
