Una din cinci femei suferă de probleme de sănătate mintală, anunţa, acum câţiva ani, un studiu aparent alarmist. De atunci, multe alte studii au confirmat informaţiile descoperite şi au pus pe masă unele noi: tot mai puţine femei sunt ocolite de aceste tulburări. Sistemele de sănătate din diferite ţări nu iau în considerare nevoile și experiențele femeilor, iar factorii de stres, precum violenţa, abuzurile şi condiţiile de trai dificile continuă să pericliteze sănătatea mintală a acestora. “În lipsa unor acţiuni eficiente, ne confruntăm cu o criză gravă în care femeile continuă să sufere și, în cele din urmă, aleg moartea prin sinucidere.”
Cazul recent al jurnalistei care a renunţat la viaţă a pus pe jar presa din România şi a adus în faţa tuturor celor dispuşi să asculte o serie de personaje caraghioase sau groteşti. De la cine pe cine a îndemnat să-şi ia viaţa şi până la teorii scornite de mioritici inspectori Gadget, totul a fost pus pe masă, discutat şi analizat. “E foarte crud şi trebuie să fii super egoist să te sinucizi lângă cineva, în aceeaşi casa şi să te doară în cur de faptul că traumatizezi şi distrugi viaţa celorlaţi care te găsesc/sunt prezenţi,” spune cineva pe Facebook. “Am înțeles că era și vaxinată, știm cu toții că au provocat decese și tot felul de reacții adverse, miocardite etc.,” îşi dă altcineva cu părerea.
Vorbim despre tot: alimentaţie, acatiste sau post. Vorbim despre farmecul vieţii şi despre nedreptatea sinuciderii faţă de alţii. Vorbim despre zădărnicia medicinei moderne şi despre feluriţi vinovaţi fără de vină. Vorbim despre tot ce se poate vorbi, mai puţin despre ce e cu adevărat important: sănătatea mintală.
Câte femei din România suferă de probleme de sănătate mintală?
Acum câţiva ani, într-o seară liniştită, am primit un telefon. Răspunzând, am auzit glasul unei bune prietene, care se certa cu oamenii de la Salvare. Au câştigat cei din urmă şi prietena mea a ajuns la Spitalul Clinic de Psihiatrie – cu sau fără diagnosticul corect: tulburare bipolară. Nu a trecut mult timp şi am aflat că cea mai bună prietenă se luptă din răsputeri cu o tulburare de stres post-traumatic apărută în urma unei nefericite internări în spital. COVID. Aproape toate femeile singure pe care le cunosc suferă de anxietate, iar o bună parte din cele “iubite” au parte de vânătăi care devin adânci şi care duc la apariţia unor depresii clinice greu de diagnosticat şi încă şi mai greu de tratat.
Câte femei din România suferă de probleme de sănătate mintală? “Se observă o creștere ușoară a procentului cazurilor noi de tulburări mintale, din totalul afecțiunilor, în România, în anul 2020, față de anul anterior,” se precizează într-o analiză de situaţie publicată de Institutul Naţional de Sănătate Publică în decembrie 2022. “Femeile și tinerii sunt categoriile cele mai afectate,” exclamă autorii documentului, referindu-se la situaţia globală. “Femeile sunt mai vulnerabile la stres și tulburări de stres post-traumatic decât bărbații,” afirmă ei conştiincios. “Trebuie luate în considerare măsuri de sprijin pentru femei,” se arată într-una dintre concluzii.
În ciuda “măsurilor de sprijin” oferite de guvern şi a celor la care apelează independent femeile, sănătatea mintală pare să fie o problemă majoră în ţara noastră. O problemă majoră care rămâne ascunsă şi care apare ocazional, subliniată de condeiul unei jurnaliste de dincolo de mormânt.
Cum apar problemele de sănătate mintală?
“Pe 8 Martie 2019, la 28 de ani, ai petrecut Ziua Femeii în fața unei comisii de medici care ți-au hotărât internarea nevoluntară. Erai, după toate criteriile lor, un pericol pentru tine și/sau pentru ceilalți. De-atunci și până astăzi, au trecut aproape patru ani în care ai mai ajuns de două ori în fața unor astfel de comisii, două internări nevoluntare așadar, mai multe voluntare,” scria jurnalista despre care se spune că s-ar fi sinucis. “Ai schimbat pastile, ai îngurgitat tratamente cu zeci de efecte adverse și te-ai îngropat într-o intelectualizare neîntreruptă, toxică, în care n-ai făcut altceva decât să citești despre boli psihice, vindecare, mult râvnita vindecare, ai trecut de două ori prin doliu, prin mutări repetate, ți-ai schimbat slujba, ai suferit depresii și anxietăți nenumărate,” adăuga ea.
Sigur, nu toţi oamenii care trec prin doliu, mutări şi schimbări se confruntă şi cu probleme mintale, însă puţini dintre noi pot funcţiona normal în situaţii similare. Fie că suferim sau nu de anxietate, tuturor ne e frică în anumite momente. Fie că suferim sau nu de depresie, cu toţii avem momente când suntem trişti. Atunci de unde căutarea noastră continuă de normal şi lipsa evidentă de empatie pentru cei la care apar problemele mintale? “Tânjesc după normalitate, dar adesea nu reușesc să îmi dau seama nici ce e această normalitate, nici cum o pot păstra și nici dacă nu cumva e vreo himeră după care sunt osândită să alerg, ca pe bandă, fără să ajung nicăieri,” mai scria jurmalista. Ce este, deci, normalitatea şi de ce apar problemele de sănătate mintală?
“Numeroşi actori au de câştigat și promovează contopirea unor emoţii normale cu disfuncțiile. Rezultatul este supraestimarea numărului de persoane care suferă de tulburări mintale,” arată un studiu. Însă este posibil ca această confuzie să conteze şi în sens invers, să se întoarcă ca un bumerang? E posibil ca, din această contopire de emoţii, să ajungem la o contopire a normalului cu anormalul?
De ce apar probleme de sănătate mintală?
Am avut ghinionul de a-mi vedea câteva prietene apropiate devenind prizoniere ale tulburărilor psihice. Multe dintre ele au dezvoltat aceste tulburări după ce au trăit poveşti greu de imaginat, poveşti cu violenţă şi abuz, poveşti udate cu alcool, poveşti de abandon şi respingere. “Tu ce zici? Sunt nebună?” m-a întrebat una dintre ele după ce a primit, în sfârşit, un diagnostic. “Nu,” i-am răspuns. Faptul că îţi cedează mintea după ani de abuz şi bătăi, faptul că propriul creier porneşte în căutarea unui răspuns interior, fie el şi imaginar, atunci când nu găseşte unul exterior, mie nu-mi pare nebunie. Îmi pare, în schimb, o luptă pierdută din start: căutarea normalului în anormal, adică.
“Trebuie luate în considerare măsuri de sprijin pentru femei,” scrie în studiul pe care l-am citat mai sus. “Slăbește, îngrașă-te, slăbește iarăși. Ești dreaptă, n-ai sâni, ai fundul cam mare, coapse prea pline, nu-ți mai roade unghiile, nici măcar nu ai gene, ai un nas cam mare, părul prea uscat, ți-a căzut măseaua,” scria jurnalista. Într-o lume în care am ajuns să definim normalitatea, la feminin, drept “să fii slabă, înaltă, şi cu sâni mari, şi cu fund rotund, şi cu părul lung, şi cu unghii ascuţite, cu buze pline, să ai o carieră, dar să ai şi o căsnicie fericită, să-l controlezi, dar o palmă nu se pune, să ai cel puţin un copil, dar când îi faci şi lui un frate, să ai grijă de tine şi de ceilalţi, dar să fii a bitch”, e de mirare, oare, că tot mai multe femei se luptă cu probleme de sănătate mintală?
“Numărul oamenilor care se sinucid este mai mare decât a celor care mor în accidente rutiere,” anunţă Ştirile PRO TV. “Femeile să fie conștiente că trebuie să se pună pe primul loc,” le îndeamnă un psiholog. „Să te pui pe primul loc” poate avea conotaţii diferite pentru femei diferite, mai ales dacă normalul este multilateral dezvoltat, ca mai sus. Iar măsurile de sprijin anunţate cu mare pompă par adesea şi sublime, şi inexistente.
Articolul reprezintă o opinie, iar scopul lui nu este acela de a înlocui informaţiile medicale.
Citeşte şi: Delia…
Citeşte şi: Cum să…
