Pentru Mărgăritar, “adaugă puţin zahăr” este ca şi cum ai spune “adaugă puţină dragoste”, aşa că dulcele a luat şi forma dragostei, prin noile inimioarele de zahăr Margăritar. O poveste roz-albastră, trimisă de Mărgăritar, arată cum s-au transformat cuburile în inimioare!
„Pe ea o chema Margă. Era un cub de zahăr. Voia să trăiască într-o lume roz şi dulce. Privea cerul albastru şi se întreba de ce nu e roz ca ea. Ea a învăluit vata de zahăr în nuanţe pudrate de roz, ca să fie mai delicioasă. Iar când ploua, paşii ei lăsau urme de zahăr şi spera să îi vadă cineva care să-i semene şi să o găsească. Se simţea singură, dar ştia că într-o zi cineva ca ea o să-i spună sincer: “Dă-mi puţin zahăr!”.
Dar într-o zi, când gătea un Crème Brullè, cineva i-a bătut în geam. Nu era roz ca ea, era albastru, tot cub. El era Ritar, care i-a găsit urmele de zahăr. S-a lăsat purtat de mirosul seducător al prăjiturii, care l-a ghidat către casa ei din ciocolată, cu ferestre din bomboane şi împrejmuită de un gard din turtă dulce. Era convins că aici va găsi fericirea şi nu s-a înşelat. A fost dragoste la prima vedere. Și-au dat seama că se iubesc când, după primul sărut, din cuburi de zahăr s-au transformat în inimi. Împreună au creat dulciuri în albastru şi roz care aduc fericire”.
