Trăim într-o perioadă a paradoxurilor de tot felul şi, mai ales, a paradoxurilor olfactive. Poate tocmai de aceea este momentul să vorbim despre parfumuri în era TikTok, adică despre acele parfumuri pe care le cumpărăm nu după ce le-am mirosit, ci după ce le-am văzut online. Pentru că, deși ne dorim să fim percepuți ca fiind unici, sofisticaţi şi educaţi, parfumeria din România a devenit un teritoriu de o uniformitate brutală. În cel mai recent episod al podcastului Conversaţii Autentice, am intrat în culisele unei industrii bazate pe iluzia frumosului, alături de Costi Stîngă, creator de conținut și unul dintre cei mai pragmatici observatori ai fenomenului parfumistic din online-ul românesc.
Discuția a inclus şi o disecţie a miturilor pe care platformele sociale ni le livrează zilnic drept adevăruri absolute. De la obsesia balcanică pentru „siaj și persistență” până la capcana marketingului din spatele celebrelor parfumuri „arăbești”, acest mini-interviu oferă o radiografie curajoasă şi amuzantă a modului în care ne alegem acum parfumurile.
Puteți urmări dialogul video complet în noul episod al podcastului Conversaţii Autentice, disponibil pe canalul nostru de YouTube și pe platformele social media.
Iluzia originalității: mai putem fi autentici în 2026?
Discuţia noastră a început cu o provocare: „Cât de autentic mai poți să fii în 2026? Cât de original poate fi parfumul tău,” l-am întrebat pe Costi. „Surprinzător este că încă poți găsi parfumuri originale. Am fost și eu surprins de curând, pentru că în ultimul an, în an jumate aproximativ, am văzut foarte multe gurmande și totul s-a dus în zona de fructat lactonic,” a precizat el, făcând referire la dominaţia pe care a avut-o recent Bianco Latte, de la Giardini di Toscana, pe piaţa locală.
Practic, Costi ne spune că, dacă vrem să căutăm acele parfumuri speciale, dincolo de algoritm, originalitatea este încă acolo. Problema reală apare însă atunci când preferințele noastre sunt dictate de ceea ce Daniel Kahneman numea System 1, adică de reacțiile automate, de scurtăturile mintale și dorința biologică („monkey brain”) de a ne semnala prezența într-un mod agresiv. Iar toate acestea conduc discuţia spre cel mai important aspect al pieţei locale: predilecţia de a alege parfumuri cu performanţe deosebite.
Sindromul „să miroasă și vecina”: despre parfumuri cu performanţe extraordinare
Iubitorii de parfum din România par a avea o obsesie colectivă pentru performanțele tehnice ale unui parfum: siaj, persistență şi proiecție. Vrem ca parfumul nostru să reziste pe piele cât mai mult timp, să „țipe” a lux când se apropie cineva și, dacă este posibil, să acopere orice alt miros din încăpere.
„Toți pasionații de parfumuri trec, la un moment dat, prin etapa asta”, recunoaște Costi. „Consider că odată ce te maturizezi puțin în ale parfumeriei, ajungi la momentul la care parfumul o să îl porți strict pentru tine. Sunt momente în care simt nevoia să țipe parfumul meu la cineva sau într-o anumită situație, într-o cameră, însă cel mai des îmi aleg și îmi port parfumurile pentru mine. Și cred că asta este o etapă normală de-a lungul maturizării în parfumerie,” adaugă el.
Această lipsă de maturizare olfactivă explică succesul fulminant pe care l-au avut parfumurile din Orientul Mijlociu în țara noastră, unde sunt supranumite şi „parfumuri arăbeşti.”
„Parfumuri arăbeşti:” bune şi (ne)bune
„Am observat o direcție foarte nepotrivită din punctul meu de vedere: direcția în care îți dorești performanță, indiferent de mirosul unui parfum. Și deși cunoaștem cu toții că avem pe piață clone destul de bune sau parfumuri din Orientul Mijlociu originale foarte bune, în același timp există și categoria cealaltă, care sunt doar performante,” explică Costi. Iar aici discuţia atinge alte dimensiuni, căci vorbim despre parfumurile cu preţ accesibil, care miros însă… scump, dar şi de motivele pentru care românii îşi doresc astfel de parfumuri.
„N-am înțeles niciodată conceptul de miros scump, pentru că asta este cel mai subiectiv lucru existent pe această planetă. Pentru mine, miros scump poate să însemne un miros nemaiîntâlnit sau un miros deosebit, un miros dulceag, mirosul cardului de credit sau lichide roșii corporale, în anumite contexte. Dar asta cu a mirosi scump, cred că se referă strict la, poate, la a nu mirosi sintetic,” spune Costi. Indiferent ce înseamnă, însă, a mirosi „scump”, este destul de clar că românii îşi doresc astfel de arome.
Poate tocmai din acest motiv, adevărata provocare a erei digitale nu este să găsim parfumul care „țipă”, parfumul recomandat de toţi influencerii sau parfumul care miroase „scump”, ci să avem curajul de a ne închide ochii, de a ne opri acel System 1 și de a ne asculta, pur și simplu, propriul nas.
Citeşte şi: Eşti obsedată…
Citeşte şi: ADN-ul…
