Dacă vrei să înţelegi postmodernismul fără să citeşti prea mult, Marie Antoinette (2006) este filmul perfect pentru tine! Practic, vorbim despre un film în care regizoarea, pe numele ei Sofia Coppola, nu încearcă să îţi prezinte fapte istorice aşa cum au fost, ci doar… foloseşte istoria pe post de decor.
Ce trebuie să ştii despre Marie Antoinette
Multe filme ajung pe marile ecrane încercând să dezvăluie adevărul istoric, ori să creioneze portrete ale unor personaje cunoscute. Nu este cazul Marie Antoinette. Kirsten Dunst întruchipează o regină a Franţei care nu este încă regină, adică o adolescentă izolată, copleşită de protocolul de la Versailles, care nu-şi poate încă susţine coroana. Singurătatea acestei Marie Antoinette este copleşitoare, dar abundă de tot ce e roz şi luxos. Privită prin această lentilă roz, dar cinică, regina Franţei se dezvăluie a fi frumoasă, chiar dacă nu prea interesantă.
Un film ca o cutie de macarons
Dacă „viaţa este ca o cutie de bomboane de ciocolată” în Forrest Gump, în Marie Antoinette ea este pastelată, pufoasă şi zaharisită. Imaginea opulentă, dar feminină, decorurile de sec. XVIII şi costumele de o frumuseţe ireală transformă acest film într-un adevărat festin vizual. Să vă mai spun şi că Milena Canonero, creatoarea costumelor, a câștigat un Premiu Oscar pentru designul vestimentar din Marie Antoinette? Mai bine menţionez că echipa a filmat inclusiv la Palatul Versailles şi că muzica este o combinaţie de baroc cu piese post-punk și new wave.
Marie Antoinette, de revăzut
Perfect pentru o seară de poezie şi parfum, Marie Antoinette este un film artificial şi estetic care te va face să-i zâmbeşti istoriei. Poate nu are sens şi nu descrie povestea reală, dar are „the right vibe”.
