Omid Ghannadi este mai mult decât arhitect şi designer de interior, este un om frumos dedicat frumosului. A schimbat Iranul cu România, a făcut parte din emisiunea “Visuri la cheie” şi a fondat şcoala de design Inside Academy, alături de Alina Vîlcu. Am stat de vorbă cu el pentru a afla ce e frumos în aceste două ţări, dar şi în altele prin care l-au purtat paşii, de ce-i este dor şi ce-l inspiră. Am vorbit şi despre inspiraţia necesară în amenajarea unei case, dar şi despre lucrurile speciale care transformă o casă în „acasă”. Vă invităm să citiţi un nou interviu flawless cu Omid Ghannadi.
Din Iran în România, cu escală în Elveţia şi de la emisiunea “Visuri la cheie” la DIPLOMA 2021. Au fost toate acestea în planurile tale sau doar o serie de “coincidenţe fericite”?
Cu siguranță sunt în parte rezultatul șansei și în parte rezultatul unei dorințe focalizate. Trebuie să recunosc că sunt genul de om căruia nu îi place să refuze oportunități, îmi este dificil să zic „nu”, însă am avut și norocul de a mă întâlni cu diverse oportunități.
În România, am simțit că pot lega prietenii strânse cu oamenii, că am șansa de a fi acceptat și iubit așa cum sunt.
Omid Ghannadi
Cum ţi s-a părut România la prima vedere, după ce ai trăit în Iran, în Marea Britanie şi în Elveţia?
România mi-a plăcut din prima, mi s-a părut mult mai apropiată de cultura primitoare din Iran. Cei care au avut de a face cu Elveția înțeleg ce vreau să zic atunci când spun că este o țară minunată, dar nu este recunoscută pentru căldura poporului său. În România, am simțit că pot lega prietenii strânse cu oamenii, că am șansa de a fi acceptat și iubit așa cum sunt, că mă pot integra ca parte a unei comunități. Și am avut dreptate, în România am cunoscut toți oamenii care astăzi sunt importanți pentru mine, prietenii mei și noua mea familie.
Care sunt lucrurile din Iran de care ţi-e dor şi pe care încerci să le regăseşti în România? Ce ţi-ar lipsi de aici dacă ai alege să pleci în altă ţară?
Îmi este foarte dor de familia mea. În Iran m-am născut, acolo am copilărit, am învățat să merg, să vorbesc, să gândesc. Acolo am început drumul meu în această viață și îmi este teribil de dor de mama mea, de sora mea, de nepoata mea, cumnatul meu, casa copilăriei mele, mâncarea copilăriei. Ca orice om plecat de acasă, sunt nostalgic când mă gândesc la locul în care m-am născut. Dacă ar trebui să plec din România, mi-ar lipsi foarte multe, aici este casa mea acum. Mi-ar lipsi prietenii, locurile cunoscute în care am crescut, limba română. Și în România am crescut mult. Am plecat din Iran la 14 ani, sunt în România de 21 de ani, este casa mea acum.
Proiectul Inside Academy este foarte important pentru mine. Fără Alina nu ar fi existat acest proiect, așa că pot spune că acest proiect a pornit cu ea.
Omid Ghannadi
Ce înseamnă şcoala de design Inside Academy pentru tine şi cum a început acest proiect?
Proiectul Inside Academy este foarte important pentru mine. Mereu am avut în birou oameni care își doreau să învețe câte ceva despre design, fără a avea neapărat o pregătire academică în acest sens. Apoi, cu apariția mea în cadrul emisiunii “Visuri la cheie”, a început multă lume să îmi scrie și să mă întrebe lucruri despre design interior. Am văzut interesul oamenilor, dar și teama lor de a se apropia de un domeniu necunoscut și aparent sofisticat.
Am simțit că este nevoie de un curs non-formal de design, un curs care să așeze structurat o serie de informații pe care trebuie să le știi ca designer. Și felul în care aceste informații se pot așeza cel mai eficient este prin exerciții practice. Asta am învățat formând cât am putut de bine mai mulți oameni la mine în birou. Numai atunci când faci ceva reușești să așezi informația teoretică acolo unde trebuie. Și așa ne-am imaginat Inside Academy, eu și Alina Vîlcu. Fără Alina nu ar fi existat acest proiect, așa că pot spune că acest proiect a pornit cu ea.
Care sunt lucrurile care te-au făcut să alegi acest drum, designul şi arhitectura? Cum se oglindesc ele în poveştile celor care aleg Inside Academy?
Am ales acest drum din nevoia de a mă exprima. M-am născut într-o perioadă grea pentru familia mea și am crescut cu nevoia aceasta de a fi ascultat și de a fi util pentru comunitate. Iar designul și arhitectura îți oferă acest pachet interesant de atribuții.
Cei care aleg să urmeze cursurile de la Inside Academy au motivații diverse. Trebuie să recunosc că în fiecare ediție am avut oameni foarte interesanți care au urmat cursurile, fiecare din motivele lor. Am avut cursanți care erau studenți la Facultatea de Arhitectură, am avut cursanți care își doreau dezvoltare personală sau profesională, dorința de a deveni designer, spre exemplu. Am avut predominant oameni din domenii total diferite profesional, dar pe plan personal pasionați de design.
Mă amuză de câte ori mă gândesc la câțiva cursanți cu profesii la care nu mă așteptam, cum ar fi: judecători, jandarmi sau chiar medici. Mai sunt cursanți care lucrează în domenii tangente cu designul și vor să aibă cunoștințe care să îi ajute în colaborarea cu arhitecții, dar și mulți oameni care vor să își amenajeze singuri locuința, au talent, însă au nevoie și de cunoștințe sructurate pentru a putea duce un astfel de proiect la bun sfârșit.
Cum trebuie să se simtă oamenii în propria lor casă şi care sunt primii paşi în acest sens?
Cred că oamenii trebuie să se simtă în siguranță în casele lor. Să se simtă acasă în acea casă. Fiecare vrem altceva de la căminul nostru, o atmosferă anume, avem nevoi diferite, gusturi diferite, preferințe diverse, dar la final cu toții vrem să fim liniștiți și ocrotiți la noi acasă. Primii pași cred că sunt cei ai cercetării, ai descoperirii, ce anume te face fericit într-un spațiu, ce înseamnă confort pentru tine, unde te-ai simțit bine și de ce, ce anume îți aduce fericire atunci când vezi o poză cu un interior. De aici cred că trebuie să plecăm cu toții atunci când ne gândim la casa noastră, de la o cercetare.
Ai analizat multe lucrări ale tinerilor arhitecţi şi designeri de-a lungul timpului. Ce se schimbă în acest domeniu şi de ce?
Ce se schimbă simțitor și mă face tare fericit este nivelul lor de maturitate și expresivitate. Sunt foarte bucuros să văd proiecte gândite, mature, lucrate cu bucurie și terminate, duse până într-un punct de detaliu, elaborate. Mă face fericit să văd că școala de design se schimbă, că este mai bună și implicit și tinerii studenți mai pricepuți, mai implicați. Am văzut proiecte la DIPLOMA foarte muncite, am văzut mult efort depus pentru un proiect reușit. Am văzut și o preocupare pentru a îmbunătăți viața societății, schimbările sunt pozitive, vin generații bune de arhitecți și designeri. Sunt sigur că România va arăta mult mai bine dacă acești tineri aleg să profeseze aici.
Cum ai perceput perioada dificilă a pandemiei din punct de vedere personal şi profesional?
Îmi este greu să trag concluzii, pentru că nu s-a terminat încă pandemia, dar am perceput perioada asta ca pe un haos generalizat, toată lumea a bâjbâit după răspunsuri, într-o mare de necunoscut. Și adevărul este că fiecare am făcut ce puteam mai bine, am găsit ce subtrefugii am putut ca să trecem cu bine pe plan personal și profesional peste ce se întâmplă. Unii dintre noi am negat, alții am exagerat, fiecare ne-am căutat echilibrul fragil pentru a continua să trăim structurat într-o situație complet necunoscută și periculoasă.
Ce îmi doresc cel mai tare să se schimbe este să devenim mai empatici, mai toleranți unii cu ceilalți. Să ne dăm seama că toți suntem oameni, toți suntem vulnerabili și să ne acceptăm mai ușor. Ce frumos ar fi!
Omid Ghannadi
Ce “lecţii” din această perioadă crezi că ar trebui să aplicăm şi pe viitor? La polul opus, ce îţi doreşti să se schimbe?
Fiecare moment dificil vine cu lecțiile lui, pandemia este un moment de importanță istorică, va schimba multe lucruri, însă nu cred că avem încă distanța față de eveniment ca să putem trage concluzii. Trebuie mai întâi să se termine pandemia, trebuie să adunăm bucățile de pe jos, să reparăm ce a fost devastat de acest virus, inimi, afaceri, profesii, economii, și abia apoi să ne dăm seama ce lecții am învățat, ce efecte s-au produs pe termen lung. Încă trecem prin acest moment. Cred că ce îmi doresc cel mai tare să se schimbe este să devenim mai empatici, mai toleranți unii cu ceilalți. Să ne dăm seama că toți suntem oameni, toți suntem vulnerabili și să ne acceptăm mai ușor. Ce frumos ar fi!
Citeşte şi: INNA…
Citeşte şi: Theodoros…
