Ştim cu toţii că alimentaţia echilibrată este importantă pentru sănătate şi stare de bine. Însă, chiar dacă ne ferim de multe ori de excesul de sare, zahăr şi grăsimi în materie de mâncare, adesea uităm că şi băuturile carbogazoase sau excesiv dulci se pot dovedi dăunătoare. De aceea, am decis să scriem un articol simplu şi util, care pune accentul pe 3 reţete tradiţionale de ceai pentru un plus de sănătate. Acestea pot fi consumate calde, dar şi reci, mai ales în sezonul estival.
Ceai de salcâm
Cunoscut şi sub alte denumiri, precum acaciu, băgrin, dafin sau salcâm alb, acesta este folosit în medicina tradiţională, dar şi în prepararea unor băuturi savuroase, asemănătoare socatei. În scopuri medicinale se folosesc florile, care au acţiune antispastică şi pot scădea aciditatea gastrică. Deşi nu reprezintă un tratament în sine, ceaiul de salcâm nu este doar savuros, ci şi util ca adjuvant în afecţiuni precum hiperaciditatea gastrică sau gastrita.
Cum se prepară un savuros ceai de salcâm:
Se aleg florile uscate şi sfărâmate pentru a prepara o infuzie clasică. O linguriţă de flori se infuzează câteva minute în 250 ml apă clocotită. Ceaiul se consumă în câteva reprize, după mesele principale.
Ceai de tei
S-ar putea spune că „nu eşti român dacă… nu te-a tratat mama ta cu ceai de tei ori de câte ori erai bolnav.” Cu toate acestea, e bine să ştii că nu vorbim despre un panaceu universal, iar ceaiul de tei ar putea avea cu totul alte proprietăţi decât ai fi tentat să crezi. Pe scurt, acesta este util mai ales ca neurosedativ şi antispastic şi te poate ajuta să adormi mai uşor dacă suferi de insomnii. Însă da, apelăm la ceai de tei şi în caz de răceală, pentru că acesta are o acţiune sudorifică, antitermică. Plus că, îndulcit cu o linguriţă de miere, este şi foarte gustos!
Cum se prepară un savuros ceai de tei:
Infuzia se prepară din 1-3 linguriţe de flori de tei uscate la aproximativ 200 ml de apă clocotită. În scop terapeutic, ceaiul preparat astfel se consumă de 3 ori pe zi, îndulcit cu miere de albine, cu zahăr sau neîndulcit. Pentru savoare şi un plus de vitamina C, se pot adăuga şi câteva feliuţe de lămâie.
Ceai de mentă
Există mai multe tipuri de mentă în România şi în afara ţării noastre însă, dacă îţi aduci aminte de gustul răcoritor al ceaiului de mentă consumat în copilărie, cel mai probabil este vorba despre izmă sau, pe numele ei corect Mentha x piperita. Aceasta mai este cunoscută şi sub denumirea de izmă de grădină, izmă bună, izmă proastă, izmă de les, camfor, mentă, mintă, mintă de grădină, mintă de câmp, minta calului, mintă sălbatică sau vaeșniță. Menta este ideală atât pentru a da savoare băuturilor răcoroase de vară, cât şi drept bacteriostatic, antiseptic gastro-intestinal, expectorant, antidiaretic şi calmant în crizele hepatice.
Cum se prepară un savuros ceai de mentă:
Infuzia se prepară din o linguriţă de frunze uscate de izmă la 200 ml apă clocotită. La nevoie, se poate îndulci cu zahăr sau miere de albine. Trebuie să ştii, însă, că infuzia de izmă este contraindicată în anumite afecţiuni, aşa cum este ulcerul gastro-intestinal.
Notă: Informaţiile de mai sus sunt bazate pe sfaturi prezentate în cartea „Plantele medicinale în terapeutică”, Ed. Militară, 1983. Acestea nu reprezintă informaţii medicale.
Citeşte şi: Salată cu…
Citeşte şi: 3 sărbători…
