O poveste simplă cu o maşină de închiriat într-un oraş de provincie

Vineri seară, la un pahar de  ̶v̶o̶d̶k̶a̶  vorbă cu un prieten vechi din copilărie, am avut un moment de nostalgie puternică. Un moment de top 10, din maxim 8 astfel de momente din viaţa mea 🙂 . Şi totul a pornit de la serviciul de închirieri de maşini. Ce legătură poate avea copilăria cu închiriatul auto? Să detaliez.

Poveste adevărată

Am crescut în periferia unui mic oraş de provincie. Stiţi, din ăla unde blocurile de 10 nivele se întâlnesc doar în centru. Pe strada mea, eram 10 sau 12 băieţi de aceeaşi vârstă, cu părinţi muncitori în fabrici comuniste. Pe vremea aia, toţi, dar absolut toţi ne vedeam fotbalişti. Nu trecuse mult de la Mondialul din ’94, ba chiar stătea să înceapă cel din ’98 şi efectele performanţei erau evidente până la ultimul bloc din periferie. În blocul de peste stradă, la etajul 4, locuia o familie aproape la fel de banală ca a mea: doi copii, ambii băieţi, clişeu… Însă, în această familie, se întâmplase un lucru fantastic: băieţii reuşiseră în viaţă. Erau legitimaţi la un club adevărat de fotbal, DIN BUCUREŞTI! Cine nu a trăit în provincie, nu are cum să înţeleagă cu adevărat greutatea cuvintelor „din Bucureşti!”.

Îi văzusem de nenumărate ori cărând echipamentul de fotbal, însă, fiind o diferenţă notabilă de vârstă, nu i-am băgat în seamă prea tare. Până într-o zi, când la scara blocului a apărut, de nicăieri, o super-maşină. Imaginaţi-vă următoarea scenă: 7-8 puşti de 10-11 ani, cu ochii bulbucaţi la o maşină pe care o văzuseră doar în surprizele turbo. Era o nebunie colectivă. Toţi vecinii numai despre asta vorbeau: „Domne’, ai văzut cu ce maşină a venit X-lescu?!”. O săptămână, a fost ştirea cartierului. „Băi, ai auzit ce maşină şi-a tras X?” devenise un fel „Buna ziua!”. Prin ochii unui copil de provincie, era ceva magic.

Până la urmă, „misterul” a fost elucidat. Spre dezamăgirea unora, era vorba despre o maşină închiriată. Pentru unii, aflarea veştii, a fost ca o lovitură. Însă nu şi pentru mine. Emoţia a fost cât se poate de reală. Impactul a fost de durată. Pentru mine, motivele pentru care un fotbalist de mâna a doua a ales să vină acasă într-o maşină „de la Rent a car” nu au contat atunci şi nu contează nici acum.

Paharul de vorbă şi concluziile

Imaginea acelei maşini în faţa blocului m-a bântuit ani de zile. În ziua când mi-am ridicat permisul, neavând maşină personală, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă interesez de condiţiile unui astfel de serviciu. Nu mai ştiu exact de ce, dar am renunţat la idee (cred ca nu inchiriau la începători). Vorbind cu amicul meu şi amintindu-ne povestea de mai sus, ne gândeam, cu creierul de acum (nu departe de cel de atunci) că avantajele unei maşini de închiriat sunt extraordinare. Ai nevoie de o maşină, nu suporţi taxiurile şi  ̶m̶a̶n̶e̶l̶e̶l̶e̶  muzica cu care te agresează unii şoferi, ai o urgenţă şi nenorocitul ăla de ambreaj a picat iar? E simplu: închiriază o maşină! Costă foarte puţin şi avantajele sunt evidente.

P.S.

Ne-a fost foarte greu sa le explicăm fetelor, cănd au intrat în cameră plictisite, de ce ne uităm amândoi în telefon, ne felicităm reciproc şi exclamăm „Uite bă!” la fiecare 30 de secunde. Ne dădeam pe site-ul AMS Rent a CAR şi aveam deja un plan stabilit pentru care ne felicitam reciproc.

P.P.S.

AMS Rent a Car este o companie romanească de închirieri auto, cu birouri în Bucureşti şi Cluj. Prezenţi pe piaţă din anul 2012, compania închiriază autovehicule  în Bucuresti, Otopeni sau Cluj şi oriunde la nivel naţional, dacă perioada este mai mare de 10 zile. Totodată, oferă suport 24/24 pe teritoriul întregii ţări şi pune la dispoziţie un parc auto variat cu peste 20 modele diferite de autoturisme noi, inclusiv microbuze.