Şase zile din şapte mă trezesc înainte să sune alarma. Cu toate astea, nu renunţ la ea, pentru că există acea zi din săptămână când somnul mi-e prea dulce şi aşternuturile prea moi, soarele stă cuminte în spatele draperiilor, perna mă strânge în braţe şi toate gândurile mele sunt adânc îngropate într-o lume paralelă, cea din spatele pleoapelor care cu greu se deschid. Ziua asta se întâmplă când o taie pe ea capul. Marţea, miercurea, sâmbăta… Ca o femeie sălbatică, de necontrolat, imprevizibilă. Dar Galaxy S6 îi vine de hac şi mă ajută să mă trezesc. Edge! Nu, nu, stai că mi se împleticesc gândurile la ora asta, before coffee, şi s-ar putea să mă fi exprimat… Nu mă trezesc Edge, pe vreo muchie de cuţit, grumpy sau mai ştiu eu cum. Edge este cel care mă trezeşte. Noul şi simpaticul smartphone de la Samsung. Dar postarea asta e mai mult despre mine şi echipa pe care o facem, mai puţin despre ego-ul lui de camarad de nădejde.
Degetele de la picioare ating parchetul alb, apoi mă întind puţin şi trag draperia. Stau acolo, mă uit în gol şi mă gândesc la verzi şi uscate, gold and glittery, albastre şi cu valuri, verzi şi cu biciclete… Apoi alarma, din nou, căci de multe ori dau snooze, n-o opresc de la primele note. Fac repede un duş şi mă echipez pentru alergat. Dau drumul la playlist înainte să ies pe uşă, ca să-ncep ziua cu dreptul. Linkin Park, RHCP, Destiny’s Child şi alte chestii aproximativ vechi. Asta câtă vreme merg pe jos. Apoi, înainte de a ajunge în parc, scot din buzunar frumosul Samsung Galaxy S6 Edge şi pornesc netul, GPS-ul şi aplicaţia de tracking. Cât încă mă încălzesc, schimb playlist-ul cu unul mai alert. Slipknot, Eminem, Skillet ş.a.m.d. N-am mp3 player, căci bateria de la telefon e suficient de bună. Mi-am cumpărat, însă, alte căşti, speciale pentru sport, să nu-mi mai sară din urechi din 30 în 30 de metri.
Ajung acasă, fac un duş, mănânc şi plec. În autobuz îmi verific mail-urile şi le sortez, să ştiu ce am de rezolvat până-n ora 12, după prânz şi care-s materialele pe care pot să le pun „on hold”. În orice caz răspund la toate, inclusiv la cele care nu necesită grabă, şi-i anunţ pe cei cu care colaborez că parteneriatul se desfăşoară conform planului. Îmi place să comunic permanent cu cei cu care lucrez, astfel încât să nu simtă nevoia să-mi trimită notificări prin care să mă anunţe că „în următoarele 24 de ore trebuie să…” ori „mâine, la ora cutare, trebuie predat materialul”. Prefer să-i anunţ din timp că materialele sunt gata şi vor fi pe server înainte de data limită. Când lucrez sunt profi. Când nu, sunt doar o drăgălaşă de un metru jumate, pusă pe cioace şi pedalat.
Mă dau jos din autobuz, apoi ziua trece fără să o simt. La întoarcere mă uit la nişte seriale, tot pe smartphone. Sunt câteva mai light care pot fi urmărite şi de pe dispozitivele mai mici (gen telefon sau tabletă). Gen „Weeds” şi „Trophy wife”. Altele, mai complexe, prefer să le văd pe televizor. Cu cât e mai mare ecranul, cu atât mai bine. Dar cel mare de obicei e pe ştirile din sport sau documentare de pe Discovery, aşa că mă mulţumesc şi cu celălat tv. Între timp mai pun pauză, mai verific mail-ul, un pic şi Facebook-ul :D, apoi aşez smartphone-ul din nou lângă mine şi reapăs play la tv.
O zi fără Samsung Galaxy S6 Edge este o zi cu un alt smartphone. Dar fără stil.
Eticheta contează!
