Nu-mi plac concertele. Festivalurile, nici atât. Ideea de a sta ore în șir în mulțime, într-un vacarm extraordinar, amplificat adesea de chiuiturile unei mulţimi fioroase pentru cei 1,65 m şi 50 de kilograme din dotare, cu sunet imperfect, muzică cu beat-uri repetitive, mai ales la festivaluri, și cu bere proastă vărsată sigur pe pantofii mei, nu mă atrage deloc. Și totuși, pe 30 mai 2026, voi fi la Arena Națională din București. Voi merge la concertul Metallica. Pentru mine, acesta nu e nicidecum un festival sau un eveniment. Nu e nici măcar un concert bun. Este o întoarcere acasă, în mine însămi.
De ce este acest concert special pentru mine?
Aşadar, concertele la care aleg să merg sunt puține. Le pot număra pe degete, căci niciodată n-am mers la unul doar pentru că „e hype”. Merg doar când e vorba despre trupe pe care le iubesc cu adevărat. Iar Metallica nu e doar o trupă pe care o ascult, este o parte importantă din mine, de când mă știu. Unele dintre primele sunete pe care mi le amintesc, pe când nici nu știam încă să vorbesc corect, sunt cele de pe „Master of Puppets”. România traversa, la sfârşitul decadei ‘80 şi începutul anilor ‘90, o perioadă destul grea pentru muzică. Printr-o minune sau printr-o ingeniozitate de neimaginat, părinţii mei reușiseră însă să facă rost de un vinil al trupei Metallica. Din cauza restricțiilor, discurile de atunci erau adevărate comori ascunse, iar fiecare piesă din acele albume reprezenta o fereastră spre libertate.
Aşadar, „Master of Puppets” a fost păstrat cu grijă, alături de alte câteva discuri care mi-au modelat gustul muzical și, poate, felul de a fi. Dintr-un raft modest, învățam să recunosc diferența dintre Beethoven și Ceaikovski, dintre vioara lui Enescu și vocea răvășitoare a Mariei Tănase, dintre orchestrările bogate, adesea excentrice, ale Queen și ecourile psihologice ale Beatles-ilor. Dar cumva, din toată această paletă sonoră, chitară electrică din „Master of Puppets” a rămas cu mine într-un mod unic. Poate pentru că nu era doar muzică. Era furie, era frumusețe, și era o nouă formă de libertate. Nici măcar copilăria nu era uşoară în anii ‘90, dar putea fi plină de libertate şi frumuseţe.
Concertul Metallica din Bucureşti, parte din turneul mondial M72
Motivele de mai sus explică de ce nu pot să nu mă gândesc cu emoție și cu un oarecare fior la concertul Metallica din 30 mai 2026, care va avea loc pe Arena Națională din București. Deşi rar mă entuziasmează astfel de evenimente, acest concert reprezintă mai mult decât un simplu spectacol. Este o oportunitate rară de a trăi pe viu un moment care, în anumite feluri, face parte din mine. Așadar, concertul de la București face parte din turneul mondial M72, un turneu care a reușit deja să impresioneze milioane de fani de-a lungul anilor. Metallica promite un show excepţional, cu o producție spectaculoasă, iar faptul că trupa va cânta piesele lor celebre într-o manieră intensă face acest eveniment unul și mai special.
Mă mai atrage la acest concert şi faptul că scena este circulară, fiind amplasată chiar în centrul terenului de pe Arena Națională. Acest tip de organizare adaugă un plus de dinamism spectacolului, iar pentru fanii Metallica, acest concert promite o experiență completă, dincolo de simpla ascultare a muzicii. Și, deși nu iubesc deloc aglomeraţia, am încredere că atmosfera electrizantă a evenimentului va face ca acest concert să mă facă să uit de ea şi să vibrez odată cu muzica. În plus, faptul că Metallica, prin fundația All Within My Hands, susține cauze caritabile prin veniturile obținute din vânzarea biletelor este un detaliu care îmi întărește respectul față de trupă şi mă îndeamnă şi mai tare să particip.
În fond, contează doar muzica!
Muzica adevărată, la fel ca orice formă de artă, este atemporală. Nu depinde nici de moda anului în curs, nici de algoritmii de pe Spotify. Este o construcție vie, pe care o descoperi din nou, altfel de fiecare dată. Așa cum eu încă descopăr, cu mirare și recunoștință, nuanțe noi în Rapsodia Română a lui Enescu sau o nouă sclipire de fericire în Mozart, tot așa simt că mai am multe de descoperit şi în piesele Metallica. Pentru mine, ele sunt ca poveștile din „1001 de nopți”: au un început pe care îl cunosc, dar un final care nu a fost încă scris şi pe care nu ştiu dacă îl voi cunoaşte vreodată.
Nu iubesc concertele, dar iubesc muzica. Iar când muzica vine în format complet al unei trupe care ţi-a format copilăria, adolescenţa şi anii de om mare, nu stai pe margine. Te duci. Te întorci acolo unde a început totul.
Biletele la concertul Metallica sunt disponibile AICI.
