N-am mai citit nicio carte referitoare la bărbați care pescuiesc de la eșecul răsunător pe care l-am avut, în adolescență, încercând Moby Dick. Tot așa cum n-am mai putut să citesc ficțiune de război după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Hemingway îmi părea, de la înălțimea semidoctă nutrită cu filme de tipul Hemingway&Gellhorn, arhetipul scriitorului bărbat pasionat de vânătoare și conflicte, ușor mitocan și lipsit de sensibilitate, emitent de fraze dure, în proză aspră. Un singur lucru încurca tiparul meu preconceput: faptul că s-a sinucis.
Și cum mi-era din ce în ce mai greu să mențin tiparul, am decis să-l pun la încercare și am citit Grădina Raiului (ed. Polirom – eng. org. The Garden of Eden). N-am găsit pic de mitocănie, nici duritate. Am găsit, în schimb, sensibilitatea cea mai simplă și profundă. Frumusețea unor pagini în care un băiat iubește o fată. Toleranță. Un pic de bucurie. Contemplare. Am citit-o pe nerăsuflate și mi-am comandat, pe loc, A Moveable Feast (ed. Arrow Books Ltd). S-a dovedit a fi atât de frumoasă încât nu găsesc un cuvânt potrivit pentru ea. Orice adjectiv ar parea prea mult și nu destul. Poate a ajutat faptul că am citit-o în limba lui Hemingway, nu în a mea, dar mi-a plăcut chiar mai mult decât prima și, terminând-o, am simțit un gol.
Golul în cauză m-a făcut să-mi încalc regula și să încerc Bătrânul și marea (ed. Polirom, 2014). Teoretic, o carte despre un pescar bătrân care urmărește un pește mare, un marlin, în Gulf Stream. Practic, aș putea să vă spun că nu e doar povestea unui pescar. Că e povestea unui om curajos. A unuia care se luptă cu el însuși, pe măsură ce se luptă cu peștele și că peștele nu e doar mare, ci măreț. Și bătrânul îl iubește, tot așa cum iubește marea și stelele și păsările. Dar, cumva, ar fi tot prea mult și nu destul…
Citiți cartea! Rezumatul e imperfect – îl asezonez cu o serie de citate:
When the old man had gaffed her and clubbed her, holding the rapier bill with its sandpaper edge and clubbing her across the top of her head until her colour turned to a colour almost like the backing of mirrors, and then, with the boy’s aid, hoisted her aboard, the male fish had stayed by the side of the boat. Then, while the old man was clearing the lines and preparing the harpoon, the male fish jumped high into the air beside the boat to see where the female was and then went down deep, his lavender wings, that were his pectoral fins, spread wide and all his wide lavender stripes showing. He was beautiful, the old man remembered, and he had stayed.
Why did they make birds so delicate and fine as those sea swallows when the ocean can be so cruel?
Most people were heartless about turtles because a turtle’s heart will beat for hours after it has been cut up and butchered. But the old man thought, I have such a heart too.
