Povestea mea de dragoste cu Alfa Romeo nu are ingredientele clasice: nu sunt pasionată de vehicule pe patru roţi, nu-mi place prea mult să conduc, mai ales în Bucureşti, iar ideea că-mi trebuie o anumită maşină pentru a face o anumită impresie mă lasă rece când nu mă face să râd. De fapt, chiar în acest context m-am îndrăgostit de prima mea Alfa Romeo. Ca începătoare, ideea de a-mi cumpăra o primă maşină a fost mai mult o corvoadă, dublată de frica de a conduce şi de “oroarea” de a citi specificaţii tehnice ore întregi. Toate astea au dispărut, însă, când m-am urcat la volanul unei Alfa Romeo 147, de care m-am şi îndrăgostit.
Abia după ce am condus o Alfa Romeo am înţeles că te poţi distra la volan şi, mai mult decât atât, că te poţi simţi mai mereu bine.
Ce este Alfa Club România
Cum să ai o Alfa Romeo în România este o aventură în sine, dublată de expresii ca “nu ştiu don’şoară, la Wolkswagen e altfel”, “italienii le pune pe toate anapoda” şi “n-am să înţeleg niciodată de ce nu ţi-ai luat şi tu o maşină de om normal, Alexandra,” aveam mare nevoie de informaţii despre noua mea achiziţie. Aşa că am intrat în Alfa Club România, alături de jumătatea mea masculină, mai atentă la detalii şi mai pasionată de domeniul auto. Aici am găsit mecanicii care să-mi suporte crizele adolecentine, dar şi alţi posesori de maşini “anormale”, care să mă ajute la nevoie.
Alfa Club România este locul în care am găsit o roată de rezervă când, ieşind pe uşa blocului pentru a pleca la mare, mi-am găsit maşina pe… cărămizi. Tot aici am găsit răspunsuri la “greierii” din bord, reali sau imaginari, şi la nesfârşitele dileme de a renunţa la prima mea iubire, atunci când a venit tipul să o fac.
Scurt şi la obiect, însă, Alfa Club România este, de fapt, comunitatea proprietarilor de automobile Alfa Romeo din ţara noastră: forumul în care fiecare Alfa are un nume, un suflet şi o poveste.
De ce am participat la Alfa Fest 2025
Temperamentale şi capricioase, automobilele Alfa Romeo provoacă adevărate pasiuni. Odată ce te prinde în ghearele ei, o Alfa nu-ţi mai dă drumul: te târăşte pe drumurile patriei, legănându-te deloc confortabil pe suspensiile ei sport, în zgomot de evacuare aşijderea şi în torcănitul unui motor pe care ajungi să-l iubeşti chiar dacă e doar un 1.6 Twin Spark. Când, în sfârşit, decizi să pui capăt relaţiei, o faci doar pentru a trece la nivelul următor. În cazul meu, de la 147 la Giulietta. Pentru că toată nebunia asta are nevoie de un nume şi de un grup de suport, Alfa Club România organizează o serie de mici întâlniri periodice şi o mare întâlnire anuală pentru a celebra povestea: Alfa Fest. Anul acesta s-a numit Alfa Fest 2025 și a fost ediție aniversară: 18 ani de la prima întâlnire organizată de membrii comunității.
În 2025, Alfa Fest a avut loc la Sibiu şi a inclus: câteva zile de cazare la Hilton Sibiu Hotel, cu vouchere la masaj pentru a trata problemele date de suspensii şi zgâit ochii la mecanici, o plimbare pe Transalpina pentru a ne bucura, în sfârşit, de “puterea interioară” a maşinilor noastre, o petrecere retro-nostalgică la Hilton. Cum orice posesor de Alfa Romeo e puţin masochist şi un pic sadic, aici am ascultat pe repeat Sarà perché ti amo – Ricchi e Poveri. Lucru deloc curios, ne-a plăcut. A doua zi, prânzul a avut loc la Palatul Brukenthal din Avrig, un motiv perfect pentru a face scurta călătorie până acolo.
Pentru mine, senzaţional a fost faptul că această plimbare scurtă am făcut-o schimbând automobilul: din pasager al propriului automobil condus de jumătatea mea am devenit pasagerul “maşinii visurilor”: o Alfa Romeo 4C.
È un’emozione che cresce piano piano
Alfa Romeo e mai mult decât un brand auto care face maşini frumoase, sportive şi deloc ostentative. Alfa Romeo înseamnă, în primul rând, emoţie. Acea emoţie care are puterea de a transforma un profan auto într-un adevărat fan sau, în cazul meu, o fată cu rău de mişcare, căreia nu-i place deloc la volan într-o femeie care iubeşte viaţa cu drumurile ei larg deschise, fie ele şi lungi, curbate şi pline de gropi şi pericole nevăzute. Mai ales la volan.
Prin Alfa Fest, organizatorii Alfa Club România şi Permanent4 Agency şi sponsorii AutoItalia, Impuls Leasing, Motul şi Sorry Mom au dovedit că înţeleg exact acest lucru. Faptul că organizarea a fost impecabilă, fără a fi excesivă sau constrângătoare e doar un bonus care mă va face să revin. Tot un bonus a fost şi faptul că am avut ocazia să cunosc oameni minunaţi şi cu adevărat pasionaţi, ca L., care a avut bunătatea să mă plimbe cu un 4C şi Vlad Micşunescu – singurul recenzor auto pe care îl urmăream pe YouTube de dinainte să îl cunosc.
Drept dovadă că această comunitate este una cu adevărat specială, închei acest editorial cu declaraţia lui Vlad despre eveniment. Este, bineînţeles, mult mai utilă decât rândurile mele de mai sus:
„Cred că e a patra mea participare. Am fost invitat acum patru ani prima dată, dacă îmi aduc bine aminte. La un moment dat am venit din proprie inițiativă, iar acum am fost invitat iar.
În primul rând, îmi place zona asta de oameni. Tablele astea sunt un pretext ca să te tot întâlnești. Sunt convins că majoritatea din comunitatea asta se văd oricum săptămânal, cu diverse ocazii. Îmi place că e organizat cu chestii care n-au neapărat tot timpul legătură cu mașinile. Mai un party, mai un workshop în care vine cineva vorbește de o piesă mecanică, uleiuri, etc. E un soi de teambuilding al comunității. Nu e despre mașini neapărat.
E mișto că vezi mașini vechi. Anul acesta sunt cele mai puține și, pe măsură ce trece timpul, sunt din ce în ce mai multe mașini noi care vin aici. Deși mie îmi plac, parcă devin banale în raport cu ce mai vezi”
